DECIZIA CCR - „Admite exceptia de neconstitutionalitate”

Lumea Juridica prezinta Decizia 49/2020 a Curtii Constitutionale privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.32 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, forma in vigoare la data de 25.09.2007, exceptie ridicata de Asociatia pentru Protectia Urbanistica a Clujului din Cluj Napoca in Dosarul nr.4034/117/2015 al Tribunalului Cluj–Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine, in esenta, ca textul de lege criticat permite autoritatii publice locale sa actioneze in mod discretionar si chiar abuziv cu privire la aprobarea cererilor de modificare/derogare de la prevederile documentatiilor de urbanism aprobate pentru o anumita zona. Documentatiile de urbanism reprezinta modalitatea de punere in practica, in mod detaliat, a documentatiilor de amenajare a teritoriului, care, asa cum prevede art.39 alin.(4) dinLegea nr.350/2001, sunt obligatorii pentru toate autoritatile publice si, implicit, pentru toate persoanele fizice si juridice.

Potrivit art.45 din aceeasi lege, documentatiile de urbanism cuprind (a) Planul urbanistic general si regulamentul local aferent acestuia; (b) Planul urbanistic zonal si regulamentul local aferent acestuia si (c) Planul urbanistic de detaliu. Asigurarea respectarii principiilor de urbanism, consacrate in Legea nr.350/2001, se realizeaza in concret prin intermediul documentatiilor de urbanism, iar autorizatiile de construire acordate persoanelor fizice sau juridice se emit in baza dispozitiilor cuprinse in documentatiile de urbanism aprobate.

Autorul exceptiei arata ca, in lipsa reglementarii oricaror conditii/criterii obiective, limitari sau cerinte de natura sa justifice necesitatea modificarii/derogarii de la prevederile documentatiilor de urbanism, solicitata printr-o simpla cerere a unei persoane, autoritatile publice competente primesc, practic, un „cec in alb” pentru discriminari si abuzuri imposibil de controlat atat de catre organe administrative, cat si de catre instantele de judecata, acestea din urma avand competenta de a analiza doar legalitatea actelor administrative ale autoritatilor publice, nu si oportunitatea lor.

Extras din decizia CCR:

„Curtea retine ca dispozitiile art. 32 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.373 din 10 iulie 2001, au suferit, de la adoptare si pana in prezent, numeroase modificari legislative, astfel ca forma in vigoare in prezent este substantial diferita de cea aplicabila la data de 25 septembrie 2007, criticata de autoarea exceptiei (...).

Analizand atat textul legal criticat, cat si ale Legii nr. 350/2001, in ansamblul sau, Curtea constata ca garantiile stabilite pentru protejarea drepturilorsi intereselor persoanelor, in particular, sau ale comunitatii locale, in general, impotriva arbitrariului autoritatilor publice competente sa elaboreze si sa modifice documentatiile de urbanism sunt difuz reglementate, prezinta un grad mare de generalitate si au un caracter preponderent formal, principial,si nu efectiv si real. Dispozitiile legale examinate, reglementand posibilitatea unei derogari/ modificari de la regimul juridic impus de documentatiile de urbanism aprobate anterior pentru o anumita zona, nu contin, totodata, garantii suficiente si eficiente, de natura unor minime cerinte sau criterii obiective pe care sa le intruneasca solicitarile de derogare si care sa protejeze totodata destinatarul normei juridice impotriva arbitrariului sau chiar abuzului autoritatilor publice competente sa o interpreteze si sa o aplice.

Pe de o parte, astfel redactat, textul legal criticat da posibilitatea discriminarii– negative sau pozitive – unei persoane prin respingerea sau aprobarea cererii de derogare/ modificare a documentatii dupa simpla si exclusiva apreciere a autoritatii publice competente sa o solutioneze, iar, pe de alta parte,afecteaza principiile previzibilitatii actelor juridice si al securitatii juridice, ceea ce contravine art.1 alin.(5) si art.16 alin.(1) din Constitutie.

 Curtea observa ca insuficienta garantiilor efective se datoreaza, in esenta, caracterului lacunar al textului criticat. In plus, este de observat ca intregul continut normativ al art.32 alin.(1) teza intai din Legea nr.350/2001 este redactat intr-o maniera defectuoasa,eliptica, dar siconfuza, lipsita de rigoare si claritate".

>>Decizia CCR