De ce un Congres al Avocatilor cu tematica secretului profesional? (Partea a III-a)

Secretul profesional in contextul obligatiilor de a raporta suspiciuni ale avocatilor, prevazute de reglementarile privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor sau finantarii terorismului.

---

Una dintre reglementarile europene cu un impact semnificativ asupra profesiei de avocat si a secretului profesional este DIRECTIVA (UE) 2015/849 a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor sau finantarii terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European si al Consiliului si de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului si a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (in continuare Directiva).

Aceasta a avut termen de transpunere pe 26 iunie 2017, insa Proiectul de lege pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative (in continuare Proiectul) a ramas inert dupa dezbaterile publice.

Este o directiva foarte sensibila in ceea ce priveste secretul profesional al avocatului, care aduce cu sine valente si interpretari noi. Se circumscrie mai clar aria de acoperire si finalitatea secretului profesional.

Supunem atentiei prevederile cu impact asupra profesiei de avocat continute in aceasta reglementare europeana si cum sunt acestea transpuse in proiectul de lege publicat pe pagina Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor?[1]

Secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalitatilor si nici pentru a actiona in contradictie cu spiritul legii

De la aceasta idee porneste intreaga legislatie referitoare la secretul profesional in contextul luptei impotriva spalarii banilor.

Pentru a intelege mai bine pozitia autoritatilor europene privind secretul profesional al avocatului, dar si ratiunea si finalitatea dispozitiilor cu privire la acesta in contextul reglementarilor impotriva spalarii banilor si a finantarii terorismului, trebuie avuta in vedere si Recomandarea Parlamentului European din 13 decembrie 2017 adresata Consiliului si Comisiei in urma anchetei privind spalarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale si evaziunea fiscala (2016/3044(RSP)).

La punctul 4.2., acest document contine recomandari speciale referitoare la avocati:

”4.2.Avocatii

138. reaminteste (Parlamentul European n.n.) ca secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalitatilor si nici pentru a actiona in contradictie cu spiritul legii; solicita sa se garanteze faptul ca privilegiul de secret in relatia client-avocat nu ingreuneaza raportarea adecvata a tranzactiilor potential ilegale, fara a aduce atingere drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si principiilor generale ale dreptului penal; invita statele membre sa emita orientari privind interpretarea si aplicarea privilegiului juridic profesional si sa adopte o linie de demarcatie clara intre consilierea juridica traditionala si avocatii care actioneaza in calitate de operatori financiari;

139. subliniaza ca un avocat care desfasoara o activitate intr-un domeniu care depaseste sarcina sa specifica de aparare sau de reprezentare in justitie si de consiliere juridica poate, in anumite imprejurari legate de mentinerea ordinii publice, sa faca obiectul obligatiei de a transmite autoritatilor anumite informatii pe care le cunoaste;

140. subliniaza ca avocatii care ofera consiliere clientilor ar trebui sa poarte aceeasi raspundere juridica pentru conceperea unor planuri de evaziune fiscala si a unor strategii de planificare fiscala agresiva care sunt pedepsite prin lege sau pentru crearea de sisteme financiare in scopul spalarii de bani; subliniaza ca, in cazul in care devin complici la fraude, acestia trebuie sa faca in mod sistematic obiectul sanctiunilor penale si al masurilor disciplinare”

Este important de retinut ca aceasta este o Recomandare a Parlamentului European, rezultata in urma Raportului Comisiei de ancheta privind scandalul Panama Papers (RAPORT din 16 noiembrie 2017 referitor la ancheta privind spalarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale si evaziunea fiscala), in care au fost implicate mari firme de avocatura, care sub umbrela secretului profesional isi sprijineau clientii in operatiuni de spalare a banilor in paradisuri fiscale. Aceste aspecte au determinat o regandire la nivel european si global a limitelor si a ariei de acoperire a secretului profesional al avocatului.

In acest Raport s-a constatat ca sectorul serviciilor financiare – banci, consilieri de investitii sau firme de avocatura –” ofera clientilor oportunitati de evaziune fiscala”. Pe baza dosarului „Panama Papers” s-a documentat si s-a facut publica folosirea sistematica a unor practici ilegale, cum ar fi antedatarea de documente, si s-a scos in evidenta incalcarea flagranta a obligatiei elementare de diligenta, inclusiv in cazul externalizarii sarcinilor, din partea avocatilor, administratorilor de patrimoniu si a altor intermediari vizati, lucru demonstrat, de exemplu, de faptul ca se intretin relatii de afaceri cu intreprinderi ale caror directori nominali reprezinta pana la 1000 de societati fictive sau care au decedat cu mai multi ani in urma (lit. AK din Raport);” La punctul 146 din acelasi Raport se evidentiaza ingrijorarile UE fata de ”promiscuitatea si de conflictele de interese care afecteaza auditorii si consultantii, avocatii si firmele de avocatura care deseori servesc drept consilieri guvernamentali pentru elaborarea legislatiei fiscale, pentru conceperea instrumentelor AML si care chiar desfasoara anchete si audituri in numele autoritatilor de reglementare, in timp ce presteaza servicii sau au prestat servicii entitatilor reglementate”.

In raport gasim multe referinte referitoare la practicile ilegale ale unor firme de avocatura, insa din ansamblul acestui document este important de retinut ca in mare parte, firmele de avocatura implicate in operatiuni de spalare a banilor au escaladat aria traditionala de practica a profesiei. Iata de ce, punctul 138 din Recomandare invita statele „sa adopte o linie de demarcatie clara intre consilierea juridica traditionala si avocatii care actioneaza in calitate de operatori financiari”.

Trebuie sa facem un efort pentru demarcarea mai clara a ariei de practica avocatiala, pentru ca numai aceasta este protejata prin secretul profesional al avocatului.

Asa cum se subliniaza la punctul 139 din acelasi Raport, ”un avocat care desfasoara o activitate intr-un domeniu care depaseste sarcina sa specifica de aparare sau de reprezentare in justitie si de consiliere juridica poate, in anumite imprejurari legate de mentinerea ordinii publice, sa faca obiectul obligatiei de a transmite autoritatilor anumite informatii pe care le cunoaste”.

Trebuie sa fim foarte atenti la incompatibilitati, intrucat anumite suprapuneri ale ariilor de consultanta pot crea brese in protectia secretului profesional.

Cand exista obligatia de raportare?

Punctul (9) din DIRECTIVA (UE) 2015/849 prevede ca „Membrii profesiilor juridice independente, astfel cum sunt definiti de statele membre, ar trebui sa se supuna prezentei directive atunci cand participa la tranzactii financiare sau la tranzactii intre societati comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanta fiscala, intrucat aceasta prezinta riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale sa fie folosite in mod abuziv, in scopul spalarii produselor activitatii infractionale sau in scopul finantarii terorismului. Cu toate acestea, ar trebui sa existe scutiri de la orice obligatie de raportare a informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client”.

Aceasta prevedere a Directivei nu este imperativa, insa ne poate orienta cu privire la intinderea obligatiilor de raportare, astfel incat sa nu fie incalcate drepturi fundamentale ale cetatenilor, incluzand secretul profesional.

Observam ca Directiva foloseste cuvantul ”participa”, notiune generica ce presupune interpretare si poate fi mai extinsa decat notiunile de ”asistenta juridica”, ”asistenta judiciara” si ”reprezentare”, care se regasesc in legislatia profesiei, inclusiv in legislatia nationala actuala impotriva spalarii banilor [2].

Articolul 2 alin. (1), punctul 3 (b) din Directiva prevede limitativ tipul tranzactiilor cu privire la care exista obligatia de raportare a avocatilor: ”Prezenta directiva se aplica urmatoarelor entitati obligate:

(b) notari si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, atunci cand participa, in numele si pe seama clientului, la orice tranzactie financiara sau imobiliara, sau cand acorda asistenta pentru planificarea sau efectuarea tranzactiilor pentru client referitoare la:

(i) cumpararea si vanzarea de bunuri imobile sau entitati comerciale;

(ii) gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;

(iii) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;

(iv) organizarea contributiilor necesare pentru crearea, functionarea sau administrarea societatilor;

(v) crearea, functionarea sau administrarea de fiducii, societati, fundatii sau structuri similare;”

Proiectul de lege pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative transpune ceva mai detaliat prevederile Directivei:

”Art. 5 – (1) Intra sub incidenta prezentei legi urmatoarele entitati raportoare:

f) notarii publici, avocatii, executorii judecatoresti si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta pentru intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri imobile, actiuni sau parti sociale ori elemente ale fondului de comert, administrarea instrumentelor financiare, valori mobiliare sau a altor bunuri ale clientilor, operatiuni sau tranzactii care implica o suma de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, functionarii sau administrarii unei societati constituite potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societati, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum si in cazul in care participa in numele sau pentru clientii lor in orice operatiune cu caracter financiar ori vizand bunuri imobile;”

Aceste dispozitii sunt limitative si de stricta interpretare, astfel incat se poate trage concluzia ca nu exista obligatii de raportare in cazul altor servicii avocatiale de asistenta sau reprezentare in tranzactii, desi fata de reglementarea in vigoare[3] si fata de Directiva, este introdusa o fraza mult prea generala, care poate genera abuzuri: obligatia de raportare a avocatului atunci cand acorda asistenta pentru ”operatiuni sau tranzactii care implica o suma de bani sau un transfer de proprietate”. Practic, aproape orice implica ”o suma de bani” sau ”un transfer de proprietate”.

Exceptii/ scutiri de raportare

Punctul 9, teza a 2 a din Directiva prevede ca ”ar trebui sa existe scutiri de la orice obligatie de raportare a informatiilor obtinute fie inainte de o procedura judiciara, in timpul acesteia sau dupa aceasta, fie in cursul evaluarii situatiei juridice a unui client”. Este normal sa existe o asemenea exceptie pentru protectia dreptului fundamental la aparare si la un proces echitabil, cu atat mai mult cu cat procedurile judiciare nu vor putea fi folosite niciodata in scopul spalarii banilor sau a finantarii terorismului. O raportare a datelor obtinute de avocat de la client in scopul initierii ori derularii unei proceduri judiciare nu este necesara pentru atingerea obiectivului Directivei.

Art. 9, alin. (2) din Proiect transpune aceasta exceptie de la obligatia de raportare, prevazand expres ca avocatii ”au obligatia de a transmite un raport de activitate suspecta numai in masura in care nu sunt avute in vedere informatiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clientii lor sau le obtin in legatura cu acestia in cursul evaluarii situatiei juridice a clientului in cadrul unor proceduri judiciare sau al indeplinirii obligatiei de aparare sau de reprezentare a clientului in proceduri judiciare sau in legatura cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridica privind initierea sau evitarea procedurilor, indiferent daca aceste informatii sunt primite sau obtinute inaintea procedurilor, in timpul acestora sau dupa acestea”.

Spre deosebire de reglementarea in vigoare [4], proiectul excepteaza de la raportare nu numai informatiile primite de la client, ci si cele obtinute in legatura cu clientul, in cursul evaluarii situatiei juridice a acestuia.

Opozabilitatea secretului profesional in contextul reglementarilor privind combaterea spalarii banilor

O idee centrala a Directivei este aceea ca secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalitatilor si nici pentru a actiona in contradictie cu spiritul legii. in acest sens, punctul 9 teza ultima din Directiva se refera la secretul profesional si opozabilitatea acestuia: ”Consilierea juridica ar trebui in continuare sa faca obiectul obligatiei de pastrare a secretului profesional, cu exceptia cazurilor in care juristul participa la spalarea banilor sau la finantarea terorismului, consilierea juridica este furnizata in scopul spalarii banilor sau al finantarii terorismului sau juristul stie ca un client doreste consiliere juridica in scopul spalarii banilor sau al finantarii terorismului”.

in ce priveste Proiectul de transpunere, se poate observa un anumit ”exces de zel”, intrucat art. 32, alin. 4 prevede ca ”Secretul profesional si bancar la care sunt tinute entitatile raportoare, inclusiv cele prevazute prin legi speciale, nu sunt opozabile Oficiului sau autoritatilor si institutiilor publice mentionate la art. 1 alin. (2) din prezenta lege”[5].

La prima vedere, aceasta dispozitie ar putea parea ca desfiinteaza practic secretul profesional in fata Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (denumit in continuare Oficiul). insa, din art. 25 alin. 3 din Proiect, reiese ca Oficiul nu poate trece actiuni de verificare si control la entitatea raportoare, respectiv sediul avocatului, decat daca din datele si informatiile detinute de Oficiu rezulta situatii cu risc ridicat de spalare de bani sau de finantare a terorismului la oricare dintre entitatile raportoare, deci cand exista suspiciuni si in privinta avocatului. Mai departe, la alin. (5), proiectul prevede ca ”Entitatile raportoare ce fac obiectul supravegherii sau controlului au obligatia de a pune la dispozitia reprezentantilor imputerniciti, anume desemnati, ai autoritatilor prevazute la alin. (1) datele si informatiile solicitate de catre acestia pentru realizarea atributiilor specifice. Reprezentantii imputerniciti ai autoritatilor prevazute la alin. (1), in exercitarea atributiilor de supraveghere si control, pot retine copii ale documentelor verificate.”

Prin urmare, autoritatile prevazute la art. 25, alin. (1) din Proiect[6], inclusiv organismele de autoreglementare, pot efectua controale la avocati numai in cazul in care exista suspiciuni participare, inclusiv sub forma consilierii juridice pentru a ascunde operatiuni de spalare a banilor sau finantare a terorismului de catre acestia. [7] De drept, avocatul nu este indrituit sa consilieze clientul in eludarea legii!

Secretul profesional nu este si nu poate fi opozabil Oficiului in situatia in care avocatul insusi este suspectat de participare la operatiuni de spalare a banilor si finantarea terorismului.

Insa, ori de cate ori avocatul actioneaza conform legii si consilierea, asistenta sau reprezentarea pe care o ofera clientului sunt legale si licite, poate opune secretul profesional organelor de investigatie, oricare ar fi acestea. Acest aspect ar trebui sa reiasa cu mai multa claritate in proiectul de leg, pentru prevenirea abuzurilor.

Rolul organismelor de autoreglementare. Obligatiile entitatilor raportoare in raport cu organismele de autoreglementare

Chiar daca Directiva intarzie sa fie transpusa, profesia trebuie sa fie pregatita pentru ”impactul” acesteia, mai ales ca sunt prevazute responsabilitati sporite pentru organismele de autoreglementare.

Punctul 39 din Directiva prevede ca ”in cazul anumitor entitati obligate, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a desemna un organism corespunzator de autoreglementare in calitate de autoritate care este informata in prima instanta in locul unitatii de informatii financiare. in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, un sistem in care raportarea se face in primul rand catre un organism de autoreglementare constituie o garantie importanta pentru a mentine protectia drepturilor fundamentale in ceea ce priveste obligatiile de raportare aplicabile avocatilor. Statele membre ar trebui sa furnizeze mijloacele si modalitatea de pastrare a secretului profesional si a confidentialitatii si de respectare a vietii private”.

In ce priveste transpunerea, o buna parte a acestui proiect si in acelasi timp o noutate, este cea referitoare la rolul organismelor de autoreglementare a entitatilor obligate sa raporteze, cat si la obligatiile entitatilor raportoare fata de organismele de autoreglementare.

Ca noutate, Proiectul defineste notiunea de „organism de autoreglementare”. in acest sens, art. 2, lit. n) prevede ca ”organism de autoreglementare inseamna uniunile, corpurile profesionale sau alte forme asociative ale profesiilor reglementate, care au competente de reglementare a activitatii membrilor lor, prin emiterea de regulamente si instructiuni privind activitatea si conduita etica a membrilor, de control si supraveghere a exercitarii atributiilor legale ale acestora;”

Proiectul de act normativ consolideaza conceptul de abordare pe baza de risc, prin stabilirea obligatiilor de efectuare a unor evaluari de risc cu rolul de a stabili sectoarele si activitatile in mod deosebit vulnerabile, precum si masuri de gestionare a acestor riscuri. Trebuie notat faptul ca stabilirea acestei obligatii exprese in sarcina institutiilor competente si a organismelor de autoreglementare reprezinta un element de noutate. in actele normative anterioare aceasta obligatie de evaluare fiind mentionata doar in sarcina persoanelor fizice si juridice obligate sa respecte dispozitiile legale[8] .

Mai mult, art. 57 , alin. (1) din Proiect prevede ca ”in termen de 120 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi autoritatile de supraveghere si organismele de autoreglementare au obligatia de a emite reglementari sectoriale in vederea aplicarii dispozitiilor prezentei legi si a Regulamentului de aplicare a prezentei legi”.

Deci, in aproximativ 4 luni de la intrarea in vigoare, UNBR impreuna cu organismele de supraveghere vor trebui sa emita reglementari sectoriale in vederea aplicarii dispozitiilor legii!

Iata noile reglementari din proiect, referitoare la rolul organismelor de autoreglementare, si obligatiile entitatilor raportoare fata de acestea:

– Art. 25, alin. (1) prevede expres ca modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se supravegheaza si se controleaza, in cadrul atributiilor de serviciu, de urmatoarele autoritati si organisme:… e) organismele de autoreglementare supravegheaza entitatile raportoare pe care le reprezinta.

– Art. 38 alin. (3): ”in indeplinirea obiectului sau de activitate, Oficiul: ….coopereaza cu organismele de autoreglementare cu privire la modul de implementare a obligatiilor ce le revin in baza prezentei legi si a legislatiei secundare in domeniu”.

– Forma si continutul rapoartelor pentru activitate suspecta si pentru raportarea tranzactiilor care nu prezinta indicatori de suspiciune in cazul entitatilor raportoare, precum si metodologia de transmitere a acestora, sunt stabilite prin ordin al Presedintelui Oficiului, cu consultarea autoritatilor de supraveghere si organismelor de autoreglementare. ( 8, alin. 11)

– Entitatile raportoare au responsabilitatea de a demonstra autoritatilor cu atributii de supraveghere si control sau organismelor de autoreglementare ca masurile de cunoastere a clientelei aplicate sunt corespunzatoare din punctul de vedere al riscurilor de spalare a banilor si de finantare a terorismului care au fost identificate. 10, alin. (8)

– Circumstantele si scopul unor asemenea tranzactii (complexe si care au valori neobisnuit de mari sau al tuturor tipurilor neobisnuite de tranzactii care nu au un scop economic, comercial sau legal evident n.n.) trebuie sa fie examinate cat mai curand posibil de catre entitatile raportoare, inclusiv pe baza unor documente suplimentare solicitate clientului pentru justificarea tranzactiei. De asemenea, entitatile raportoare maresc gradul si natura monitorizarii relatiei de afaceri in scopul de a stabili daca respectivele tranzactii sau activitati par suspecte. Constatarile verificarilor efectuate trebuie sa fie consemnate in scris si vor fi disponibile la solicitarea autoritatilor competente sau organismelor de autoreglementare. Art. 17 alin. (3)

– Autoritatile de supraveghere si control, precum si organismele de autoreglementare, prin dispozitii specifice, vor dezvolta cerinte si mecanisme aplicabile referitoare la informarea entitatilor raportoare, cu privire la vulnerabilitatile sistemelor de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii terorismului din alte tari. Art. 17, alin (5)

– In baza acestor prevederi, entitatile raportoare vor examina circumstantele si scopul tranzactiilor care implica persoane din tari care prezinta vulnerabilitati in sistemele de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii terorismului si care nu aplica sau aplica insuficient standardele internationale in domeniu, si vor pune la dispozitia autoritatilor cu atributii de control sau organismelor de autoreglementare la cererea acestora, constatarile consemnate in scris. Art. 17 alin. (6)

– Entitatile raportoare, precum si organismele de autoreglementare au obligatia de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilitati in aplicarea prezentei legi, ale caror nume vor fi comunicate Oficiului si autoritatilor de supraveghere si control, exclusiv in format electronic, prin canalele puse la dispozitie de catre acesta, cu precizarea naturii si limitelor responsabilitatilor incredintate. Art. 22 alin. (1)

– Entitatile raportoare au obligatia de a asigura instruirea corespunzatoare si periodica a angajatilor cu privire la dispozitiile prezentei legi, precum si cu privire la cerintele relevante privind protectia datelor cu caracter personal si de a realiza procesul de verificare a angajatilor, conform prevederilor Regulamentului de aplicare a legii. Documentele intocmite in acest scop se pun la dispozitia autoritatilor cu atributii de control si a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora. Art. 23, alin. (4)

– Entitatile raportoare au obligatia de a identifica si evalua riscurile activitatii desfasurate referitoare la expunerea la spalarea banilor si la finantarea terorismului luand in considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienti, tari sau zone geografice, produse, servicii, tranzactii sau canale de distributie. (2) Evaluarile intocmite in acest scop sunt documentate, actualizate si se pun la dispozitia autoritatilor cu atributii de supraveghere si control si a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora. Art. 24, alin (1)

In concluzie, cele mai consistente modificari si completari fata de legislatia in vigoare se refera la cresterea responsabilitatilor organismului de autoreglementare si a rolului acestuia in garantarea secretului profesional al avocatului in raport cu autoritatile cu atributii in combaterea spalarii banilor.
*

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania este pregatita inca de anul trecut pentru intrarea in vigoare a acestor reglementari, fiind finalizata aplicatia informatica specializata pentru sesizarea electronica a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, raportarea tranzactiilor suspecte, care tine seama de prevederile noilor reglementari si de obligatiile de prezervare a secretului profesional.

av. Florea Gheorghe

Presedinte U.N.B.R.

[1] Ultima varianta a Proiectului de lege pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative a fost publicata pe site-ul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor la 31 ianuarie 2018.

[2] Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului

[3] Art. 10, lit. f) din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului: Intra sub incidenta prezentei legi urmatoarele persoane fizice sau juridice :notarii publici, avocatii si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri imobile, actiuni sau parti sociale ori elemente ale fondului de comert, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clientilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, functionarii sau administrarii unei societati comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societatilor comerciale, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfasurarea, potrivit legii, a altor activitati fiduciare, precum si in cazul in care isi reprezinta clientii in orice operatiune cu caracter financiar ori vizand bunuri imobile;

[4] Art. 5, alin.(9) din Legea nr. 656/2002”Persoanele prevazute la art. 10 lit. e) si f) nu au obligatia de a raporta catre Oficiu informatiile pe care le primesc sau pe care le obtin de la unul dintre clientii lor in cursul determinarii situatiei juridice a acestuia ori al apararii sau reprezentarii acestuia in cadrul unor proceduri judiciare ori in legatura cu acestea, inclusiv al acordarii de consultanta cu privire la declansarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent daca aceste informatii au fost primite sau obtinute inainte, in timpul ori dupa incheierea procedurilor”.

[5] Dispozitii asemanatoare gasim si in legea franceza- Ordonnance n° 2016-1635 du 1er décembre 2016 renforçant le dispositif français de lutte contre le blanchiment et le financement du terrorisme – Ordonanta nr. 2016-1635 din 1 decembrie 2016 de consolidare a sistemului francez de combatere a spalarii banilor si finantarii terorismului: Art. L. 561-36-2.-I. …”Inspectiile sunt efectuate de catre inspectorii special autorizati de autoritatea administrativa. Fara a le fi opozabil secretului profesional, inspectorii pot solicita persoanelor controlate sa comunice orice document pe orice suport si sa obtina o copie, precum si orice informatii sau justificari necesare pentru exercitarea misiunii lor”.

[6] Art. 25 – (1) Modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se supravegheaza si se controleaza, in cadrul atributiilor de serviciu, de urmatoarele autoritati si organisme: 26 a) Banca Nationala a Romaniei si Autoritatea de Supraveghere Financiara, supravegheaza si controleaza categoriile de entitati supuse supravegherii conform art. 26 si art. 27; b) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si alte autoritati de control financiar/fiscal controleaza entitatile raportoare, cu exceptia celor supravegheate de autoritatile prevazute la lit. a); c) Oficiul National pentru Jocuri de Noroc supravegheaza si controleaza entitatile raportoare prevazute la art. 5 lit. d); d) Oficiul supravegheaza entitatile raportoare care nu sunt supuse supravegherii autoritatilor prevazute la lit. a) si controleaza entitatile raportoare prevazute la art. 5. e) organismele de autoreglementare supravegheaza entitatile raportoare pe care le reprezinta.

[7] A se vedea Mihai Hotca ”Secretul profesional al avocatului in contextul legislatiei privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului (I)”

[8] Expunere de motive la Proiectul de lege pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative