De ce s-a prabusit increderea romanilor in Justitie?

O stire de presa titreaza ca, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Comisia europeana in perioada 21-31 mai 2016, increderea romanilor in Justitie si sistemul judiciar a scazut cu 13% fata de anul 2015, mai precis, aproximativ 60% dintre intervievati au declarat ca au tendinta de a nu avea incredere in Justitia din Romania.

Explicatiile acestei scaderi, in contextul special din Romania, in care, potrivit altor sondaje de opinie interne, DNA-ul pare sa se bucure de o incredere foarte mare, este cel putin ciudata.

Cu toate acestea, fara sa punem la indoiala veridicitatea informatiei si nici seriozitatea realizarii Eurobarometrului, cred ca am putea, obiectiv privind rezultatul, sa identificam cel putin cateva cauze.

1. Campania mediatica agresiva practicata de D.N.A.

In conditiile in care presa este anuntata despre dosarele de urmarire penala instrumentate de DNA, suspectii sunt retinuti si prezentati judecatorului cu propunere de arestare preventiva, dupa ce sunt plimbati in catuse in fata camerelor de luat vederi ale televiziunilor, iar uneori propunerile sunt respinse fara a se lua fata de suspect nici o alta masura preventiva, ori dupa o perioada de arestare preventiva nu se mai intampla nimic in dosarul prezentat cu mare pompa, ori prejudiciul, initial prezentat in comunicatul de presa, este in mod drastic diminuat in rechizitoriu sau persoane arestate preventiv sunt ulterior achitate definitiv, in mod firesc cetatenii vor declara ca mai degraba nu au incredere in justitie si sistemul judiciar.

Daca DNA ar urmari in principal strangerea probelor necesare pentru aflarea adevarului in dosarele pe care le instrumenteaza si respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor cercetate, in loc sa urmareasca inocularea in opinia publica a ideii ca persoanele cercetate sunt vinovate, inainte de a se fi pronuntat impotriva acestora o hotarare definitiva de condamnare, o eventuala achitare nu ar mai fi atat de pregnant considerata ca un esec al DNA sau ca o eroare a instantelor.

2. Lipsa de vointa a CSM de a sesiza Inspectia judiciara cu verificarea cazurilor prezentate in media drept incalcari flagrante ale normelor de procedura, in special cele referitoare la dreptul partilor la aparare, sau de nerespectare a interdictiilor si incompatibilitatilor, precum si incapacitatea acestuia de a sanctiona aceste incalcari.

Actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a fost preocupat de un act judiciar de calitate, fie el realizat de procurori, fie de judecatori, ci doar de limitarea dreptului de exprimare al politicienilor si de „apararea reputatiei si independentei sistemului judiciar”, demers fara absolut niciun rezultat practic, din moment ce increderea cetatenilor in justitie si sistemul judiciar a scazut atat de mult.

3. Dubla masura a Ministrului justitiei, Raluca Pruna, in ce priveste numirile la varful DNA si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, confirmata, in mod regretabil, ca fiind corecta de Consiliul Superior al Magistraturii.

Consider ca reinvestirea „automata” la sefia DNA a doamnei procuror Laura Codruta Kovesi, in conditiile in care aceasta a mai detinut anterior si doua mandate de procuror general al PICCJ, fara a da posibilitate si altor procurori sa-si depuna candidatura, a adus deservicii majore atat in interiorul sistemului, dar si in ce priveste increderea publicului in procurori. Daca in Romania exista doar un singur procuror suficient de profesionist care sa poata fi numit intr-o functie de conducere, atunci cum poate cetateanul de rand sa mai aiba incredere ca dosarul de urmarire penala, in care figureaza ca parte, va fi solutionat cu profesionalism de un alt procuror.

Asa se explica si de ce aproape toata lumea, nemultumita de vreun functionar sau de vreo institutie a statului, declara vehement ca va face plangere la DNA, ca si cand nu ar mai exista si alte cai legale sau alte structuri de parchet in Romania.

4. Numirea la Curtea Constitutionala a fostei Presedinte a ICCJ consider ca a contribuit de asemenea, intr-o anumita masura, la scaderea increderii in justitie.

Aceasta numire a fost perceputa ca o recompensa pentru declaratia publica prin care asigura procurorii DNA ca este partenerul lor de nadejde, cel putin nepotrivita pentru orice judecator care trebuie sa fie impartial, dar si pentru declaratiile prin care si-a exprimat, adesea, parerea despre initiativele legislative ale Guvernului sau proiectele de legi initiate de Parlament, desi un judecator in functie este chemat sa aplice legea, atributia de legiferare apartinand unei alte puteri in stat, sau cele referitoare la decizia cetatenilor de a vota la alegerile locale primari care au dosare penale.

5. Condamnarea definitiva a unor judecatori pentru luare de mita, confirmandu-se astfel parerea ca, uneori, Justitia, in loc sa fie independenta si impartiala, este „cointeresata”, consider ca a contribuit de asemenea la scaderea increderii.

6. Urmarirea penala a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, arestarea preventiva si trimiterea in judecata a procurorului sef DIICOT, arestarea preventiva a unui procuror din DNA care a instrumentat in trecut un dosar prezentat, atat de media dar si de DNA, ca un mare succes al luptei impotriva coruptiei, cred ca au fost in masura sa zdruncine serios increderea in sistemul de justitie romanesc, desi ar fi putut sa reprezinte si un semnal ca sistemul incepe sa se curete din interior.

7. Existenta unor disfunctionalitati intre politia judiciara specializata in combaterea criminalitatii organizate si procurorii din structura DIICOT, nerezolvata prompt si optim de fosta conducere (cazul Traian Berbeceanu), ar putea fi o alta cauza.

8. Confirmarea de catre Curtea Constitutionala ca supravegherea tehnica a unei persoane de catre alte organe specializate ale statului, in afara de procurori, organe de cercetare penala sau lucratori specializati din cadrul politiei, incalca prevederile constitutionale referitoare la statul de drept.

9. Dezamagirea justitiabililor, dar si a avocatilor, ca intrarea in vigoare a noilor coduri nu a schimbat aproape nimic in „mersul justitiei”: luni in sir de asteptare pana la fixarea primului termen de judecata, listele de sedinte cu zeci de dosare si cateva ore de asteptare pana la strigarea cauzei, uneori cateva luni pana la comunicarea hotararii (in materie civila) sau o multime de articole neconstitutionale (in materie penala).

Fostul ministru al Justitiei Catalin Predoiu a prezentat noul Cod de procedura civila ca o „oportunitate pentru accelerarea judecatilor, simplificarea procedurilor, unificarea jurisprudentei si reducerea costurilor proceselor, pentru justitiabili si pentru stat”, dar absolut niciunul dintre aceste deziderate nu a fost realizat.

Cel putin in ce priveste costurile pentru stat, acestea cred ca au crescut considerabil prin introducerea etapei scrise, prealabile fixarii primului termen de judecata, dar si prin comunicarea hotararilor definitive.

In ce priveste cercetarea procesului civil in camera de consiliu, aplicarea acestor noi dispozitii a fost prorogata succesiv, astfel incat, nici la 3 ani de la intrarea in vigoare a Noului cod de procedura civila, nu se aplica si nu au nici o sansa de aplicare nici in viitorul apropiat, din lipsa infrastructurii necesare.

Numarul ridicat de cauze pe care le are de solutionat un judecator face imposibila si citarea partilor la o anumita ora, ori solutionarea cauzelor intr-o perioada de timp mai scurta sau respectarea termenelor de redactare a hotararilor.

De asemenea, desi in noul Cod de procedura penala s-a introdus, cu valoare de principiu, separarea functiilor judiciare, din cauza numarului mic de judecatori, functiile judiciare sunt exercitate de un singur judecator, care, intr-o cauza indeplineste functia de judecator de drepturi si libertati, intr-alta cauza este judecator de camera preliminara, iar in altele este judecatorul fondului.

Prin urmare, lipsa specializarii judecatorilor pentru o anumita functie judiciara este de natura sa afecteze calitatea hotararilor penale, expunand partile unui risc de eroare judiciara, cu consecinta fireasca a scaderii increderii in Justitie.

In concluzie, scaderea increderii cetatenilor romani in Justitia si sistemul judiciar din Romania consider ca are cauze multiple, cele mai multe tinand de chiar interiorul sistemului.

jud. Lacramioara Axinte, presedintele Sectiei a II-a civile a Tribunalului Botosani

sursa text: axinte10.wordpress.ro