DATE PERSONALE CU CARACTER MEDICAL – Motivarea Curtii Constitutionale pe legea privind reforma in domeniul sanatatii: “Sintagma 'sistemul dosarului electronic de sanatate al pacientului' din Legea nr.95/2006 este neconstitutionala”

Curtea Constitutionala a dat publicitatii motivarea Deciziei 498 din 17 iulie 2018 privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.30 alin.(2) si (3) si art.280 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata direct de Avocatul Poporului.
In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.30 alin.(2) si (3), precum si sintagma „sistemul dosarului electronic de sanatate al pacientului” din cuprinsul art. 280 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca dosarul electronic de sanatate, instituit prin reglementarile criticate, cuprinde date personale cu caracter medical, protejate prin art.26 din Constitutie. In masura in care statul a instituit prin lege o masura in aplicarea dreptului la ocrotirea sanatatii persoanei, prevazut de art.34 din Constitutie, tot acestuia ii revine obligatia de a proteja si garanta caracterul confidential al informatiilor medicale prelucrate printr-un act normativ de acelasi nivel. Aceasta intrucat nu este indeajuns ca protejarea datelor medicale sa fie realizata printr-o legislatie infralegala, care este caracterizata printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate [a se vedea in acest sens Decizia nr.17 din 21 ianuarie 2015, Decizia nr.51 din 16 februarie 2016 sau Decizia nr.61 din 7 februarie 2017]. Or, dispozitiile legale criticate nu reglementeaza in sine nicio masura care sa poata fi calificata drept garantie a dreptului la viata intima, familiala sau privata, astfel incat Curtea a constatat incalcarea art.26 din Constitutie.

Totodata, Curtea a retinut ca legislatia infralegala adoptata in temeiul textelor legale criticate cuprinde, in realitate, garantiile asociate art.26 din Constitutie. Prin urmare, s-a ajuns la situatia in care un act administrativ cu caracter normativ sa stabileasca aceste garantii, neprevazute de lege, in conditiile in care legislatia secundara trebuia sa se limiteze doar la organizarea punerii in executare a acestor garantii. Actul administrativ normativ nu poate, prin continutul sau, sa excedeze domeniului organizarii executarii legii. Printr-un atare procedeu s-ar ajunge la modificarea/ completarea insasi a legii. in consecinta, Curtea a constatat si incalcarea art.1 alin.(5) din Constitutie.

Extras din Decizia CCR:

“In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca, in materia asigurarii asistentei medicale, cadrul legal trebuie reglementat intr-o maniera care sa nu vina in coliziune cu drepturile fundamentale prevazute de art.26 din Constitutie, care stabilesc obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata. In materia drepturilor personale, regula unanim recunoscuta este aceea a garantarii si respectarii acestora, respectiv a confidentialitatii, statul avand, in acest sens, obligatii majoritar negative, de abtinere, prin care sa fie evitata, pe cat posibil, ingerinta sa in exercitiului dreptului sau al libertatii.

In acest context, se observa ca dispozitiile legale criticate prezinta un grad mare de generalitate, desi privesc un domeniu sensibil, respectiv datele personale de natura medicala, cuprinse in dosarul electronic de sanatate. Legiuitorul s-a limitat la a enunta, in mod generic, obligativitatea utilizarii dosarului electronic de sanatate al pacientului, fara a stabili, in concret, garantii adecvate, menite sa asigure protectia datelor cu caracter personal, cuprinse in cadrul acestuia. De asemenea, s-a rezumat la a reglementa ca modalitatea de utilizare si completare a dosarului antereferit va fi stabilita prin norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la acesta, care se aproba prin hotarare a Guvernului. Astfel, textele analizate fac trimitere la acte normative cu forta juridica inferioara legii, asa incat modalitatea de utilizare si completare a dosarului antereferit se va realiza in baza unei proceduri neprevazute de lege si, deci, 'susceptibila de a fi calificata ca arbitrara'. Simpla trimitere, in cazul dat, la o legislatie infralegala, respectiv la hotarari ale Guvernului, care trimit, la randul lor, la ordine - acte normative caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate - incalca principiul legalitatii prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie; in acest sens, se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr.17 din 21 ianuarie 2015, par.60. Astfel, cerintele art.26 din Constitutie nu mai sunt realizate prin lege, ci prin acte administrative, respectiv Hotararea Guvernului nr.34/2015 si Ordinul ministrului sanatatii nr.1123/2016.

Sub acest aspect, se retine caracterul lacunar al normelor care reglementeaza dosarul electronic de sanatate, de vreme ce regulile substantiale, esentiale in materia protectiei vietii intime, familiale si private, precum si a protectiei datelor cu caracter personal, nu sunt reglementate prin lege. Chiar daca ipoteza data poate fi considerata, aparent, o omisiune legislativa, nu poate fi ignorat viciul de neconstitutionalitate existent, deoarece tocmai aceasta omisiune este cea care genereaza incalcarea Constitutiei. Lasarea la latitudinea unor autoritati administrative a accesului la datele retinute, relativizeaza cadrul normativ al dosarului antereferit. (…)

Curtea constata ca instituirea dosarului electronic de sanatate s-a realizat prin lege, fara ca aceasta sa prevada datele pe care dosarul urmeaza a le cuprinde. Desigur, din denumirea acestuia si din referirea pe care textul art.30 alin.(2) o face la 'mobilitatea informatiei medicale', poate fi dedus faptul ca el cuprinde date medicale, insa, abia prin art.1 din normele metodologice se stabileste ca dosarul electronic de sanatate 'reprezinta inregistrari electronice consolidate la nivel national, cuprinzand date si informatii medicale relevante pentru medici si pacienti' si 'contine date si informatii clinice, biologice, diagnostice si terapeutice, personalizate, acumulate pe tot parcursul vietii pacientilor, acestia fiind si proprietarii de drept ale acestor informatii/date'. In consecinta, intrucat legea nu prevede obiectul dosarului electronic de sanatate, numai din coroborarea textului legal cu cel al normelor metodologice, in interpretarea normei, se poate ajunge la concluzia ca dosarul electronic de sanatate cuprinde date personale de natura medicala. (…)

Exercitarea obligatiei pozitive a statului de a crea conditiile optime asigurarii sanatatii publice, trebuie realizata cu respectarea garantiilor asociate dreptului la viata intima, familiala si privata a pacientului. Astfel, daca statul se manifesta activ, in sensul ca isi exercita marja sa apreciere, in cadrul obligatiei sale pozitive de a apara dreptul la ocrotirea sanatatii, acesta trebuie sa se manifeste, de asemenea, activ, in cadrul obligatiilor pozitive care ii incumba prin raportare la dreptul la viata intima, familiala si privata. Cu alte cuvinte, daca statul a instituit, prin lege, o masura in aplicarea dreptului la ocrotirea sanatatii persoanei, tot acestuia ii revine obligatia de a proteja si garanta caracterul confidential al informatiilor medicale prelucrate, printr-un act normativ de acelasi nivel, respectiv prin lege. Astfel, din acest punct de vedere, obligatiile pozitive asociate celor doua drepturi sunt corelative si interdependente, trebuind sa existe un just echilibru intre acestea. Statului nu ii este permis ca, protejand un drept constitutional, sa o faca in detrimentului celuilalt drept deopotriva ocrotit, pentru ca s-ar putea ajunge la situatia in care afectarea acestuia din urma sa fie atat de puternica, incat avantajul initial obtinut sa apara ca fiind nesemnificativ, in aceasta ecuatie. Prin urmare, la nivel normativ, complementaritatea si proportionalitatea trebuie sa caracterizeze relatia dintre cele doua drepturi constitutionale antereferite”.

>>Decizia 498 din 17 iulie 2018