D.M.D. vs. ROMANIA – Durata excesiva a procedurilor si alte carente ale urmaririi penale a violentei domestice impotriva unui minor, precum si refuzul instantelor nationale de a-i acorda minorului victima a violentei domestice o compensatie in lipsa unei plangeri. Incalcarea Art. 3 sub aspect procedural si a Art. 6.1 din Conventie

Data: 23 August 2018, 12:40 | autor: L.J. | 0 comentarii | 1780 afisari

In cauza D.M.D. contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea sub aspect procedural a Art. 3 din Conventie privind interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante (respectiv durata excesiva a procedurilor si alte carente ale urmaririi penale a violentei domestice impotriva unui minor), precum si a Art. 6.1 privind dreptul la un proces echitabil si accesul la un tribunal (respectiv refuzul instantelor nationale de a-i acorda minorului victima a violentei domestice o compensatie in lipsa unei plangeri).

Reclamantul minor a obtinut 10.000 de euro daune morale.

Extras din hotarare:

“Articolul 3

Ancheta efectiva

Durata excesiva a procedurilor si alte carente ale urmaririi penale a violentei domestice impotriva unui minor: incalcare

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal

Proces echitabil

Refuzul instantelor nationale de a-i acorda minorului victima a violentei domestice o compensatie in lipsa unei plangeri: incalcare

In fapt – Reclamantul s-a nascut in 2001. In februarie 2004, mama sa a sesizat autoritatea de protectie a copilului pentru a raporta faptul ca acesta a fost abuzat de catre sotul ei, tatal baiatului. In perioada cuprinsa intre lunile martie si iulie 2004, aceasta s-a mai plans la politie de cinci ori. Dupa cea de-a cincea plangere, autoritatile au demarat o ancheta penala. Autoritatile de urmarire penala au audiat cinci martori si au examinat rapoartele psihologice, fapt care a condus la punerea sub acuzare a tatalui reclamantului in decembrie 2007.

Cazul a fost examinat apoi la trei nivele de jurisdictie. Tatal reclamantului a fost achitat initial, dupa ce instantele nationale au retinut ca „comportamentul inadecvat cu anumite ocazii” fata de fiul sau nu constituie o infractiune. Totusi, ca urmare a unui numar de retrimiteri ale cazului, date fiind carentele existente in hotararile instantelor inferioare, Tribunalul l-a condamnat, in cele din urma, pe tata in aprilie 2012 pentru supunerea copilului sau la abuzuri fizice si verbale, dupa ce a constatat ca comportamentul sau fusese mai grav decat tipul de violenta „izolata sau intamplatoare” care putea surveni atunci cand parintii isi pedepseau, pur si simplu, copiii.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției