CJUE statueaza daca dreptul de vizita in materie de raspundere parentala include dreptul de vizita al bunicilor

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) trebuie sa decida daca dreptul de vizita in materie de raspundere parentala include si dreptul de vizita al bunicilor. Solutia CJUE urmeaza sa fie pronuntata in Cauza C-335/17 Valcheva/Babanarakis in care joi, 12 aprilie 2018, avocatul general Maciej Szpunar a propus Curtii sa statueaze ca dreptul de vizita in materie de raspundere parentala include si dreptul de vizita al bunicilor.

Avocatul general Maciej Szpunar a amintit in timpul sedintei despre Regulamentul Bruxelles care pune in plan central interesul superior al copilului, iar in cazul in care aste norme ar fi excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului, cauzele avand acelasi obiect ar urma sa fie judecata in baza normelor nationale nearmonizate.

In acelasi timp, avocatul general Szpunar a adus in atentia Curtii si prevederile Conventiei de la Haga din 1996, unde se vorbeste despre "notiunea extinsa a 'dreptului de vizita', coroborand astfel integrarea in viata familiala a raporturilor dintre rudele apropiate, care pot avea un rol considerabil."

Astfel, a concluzionat avocat general, notiunea de „drept de vizita” "include alte persoane decat parintii, cat timp aceste persoane au legaturi de familie de drept sau de fapt cu copilul".

Comunicatul de presa al CJUE din 12 aprilie 2018:

"Avocatul general Szpunar propune Curtii sa statueze ca dreptul de vizita in materie de raspundere parentala include dreptul de vizita al bunicilor.

Dreptul Uniunii prevede o norma de competenta unica si uniforma care este cea a autoritatilor din statul membru al resedintei obisnuite a copilului.

Doamna Neli Valcheva, cetatean bulgar, este bunica materna a unui copil minor nascut in anul 2002. De la desfacerea casatoriei parintilor sai, copilul locuieste in mod obisnuit in Grecia impreuna cu tatal sau, cetatean grec. Bunica sa doreste sa obtina un drept de vizita. Considerand ca ii este imposibil sa mentina un contact de calitate cu nepotul ei si solicitand fara succes sprijinul autoritatilor elene, aceasta a recurs la justitia bulgara pentru a se stabili modalitatile de exercitare a dreptului de vizita intre ea si nepotul sau. Ea a solicitat sa il vada in mod regulat un week-end in fiecare luna si sa il primeasca la ea de doua ori pe an, timp de doua sau de trei saptamani pe perioada vacantelor sale. Cererea a fost respinsa in prima instanta si in apel de instantele bulgare pentru lipsa de competenta pentru motivul ca un regulament al Uniunii (Regulamentul Bruxelles IIa) prevede competenta instantelor din statul membru in care copilul isi are resedinta obisnuita (in speta, este vorba despre instantele elene).

Sesizata in ultima instanta, Varhoven Kasatsionen Sad (Curtea Suprema de Casatie, Bulgaria) considera ca pentru a stabili instanta competenta, este esential sa se cunoasca daca Regulamentul Bruxelles IIa se aplica sau nu se aplica dreptului de vizita al bunicilor.

In concluziile prezentate astazi, avocatul general Maciej Szpunar aminteste mai intai importanta fundamentala pe care Regulamentul Bruxelles IIa o acorda principiului prevalentei interesului superior al copilului care trebuie sa ghideze analiza sa in prezenta cauza.

Avocatul general arata in continuare ca, in cazul in care cererile referitoare la dreptul de vizita al altor persoane decat parintii ar trebui sa fie excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles IIa, competenta judiciara pentru aceste cereri ar fi stabilita de norme nationale nearmonizate. Riscul de a deferi litigiul unei instante cu care copilul nu are o legatura stransa, precum si riscul unor proceduri paralele, precum si al unor decizii incompatibile ar creste, ceea ce ar fi contrar obiectivului Regulamentului Bruxelles IIa, care urmareste sa stabileasca norme de competenta uniforme care respecta principiul proximitatii in procedurile judiciare.

Avocatul general analizeaza de asemenea instrumentele internationale aplicabile, precum Conventia de la Haga din 1996. Acesta constata ca textele mentionate retin o notiune extinsa a „dreptului de vizita”, coroborand astfel integrarea in viata familiala a raporturilor dintre rudele apropiate, care pot avea un rol considerabil. Avocatul general concluzioneaza ca notiunea de „drept de vizita” include alte persoane decat parintii, cat timp aceste persoane au legaturi de familie de drept sau de fapt cu copilul."

>> Comunicatul CJUE