CIOINEA vs. ROMANIA – Esecul instantei nationale de a justifica necesitatea mentinerii arestarii preventive. Incalcarea Art. 5.3 din Conventie. Nerespectarea principiului contradictorialitatii prin prelungirea din oficiu a masurii privative de libertate, fara a fi pusa in dezbaterea partilor, si blocarea accesului reclamantei la dosarul de urmarire penala. Incalcarea Art. 5.4 din Conventie

In cauza Timona Cioina contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Art. 5.3 si Art. 5.4 din Conventie, privind dreptul la libertate si la siguranta in raport de persoanele arestate sau detinute.

Curtea a facut trimitere la cauza Irinel Popa si altii contra Romaniei, retinand ca instantele nationale nu au motivat „suficient si relevant” decizia de prelungire a masurii arestarii preventive dispuse fata de reclamanta.

Judecatorii europeni au constatat si nerespectarea principiului contradictorialitatii (prelungirea masurii arestarii preventive din oficiu, fara dezbatere), dar si lipsa accesului efectiv al reclamantei la dosarul de urmarire penala – ambele, in contextul judecarii prelungirii masurii privative de libertate.

Pentru incalcarile constatate, CEDO acordat reclamantei daune morale de 5.000 euro.

>>Hotararea CEDO in cauza Cioinea contra Romaniei (cererea nr. 17009/03; Sectia a III-a – Comitet de 3 judecatori, 14 februarie 2012)

Extras din hotarare:

"Asupra pretinsei incalcari a Art. 5.3 din Conventie

Curtea constata ca reclamanta a facut obiectul aceleiasi cauze care i-a vizat si pe reclamantii din cauza Irinel Popa si altii contra Romaniei, unde Curtea a pronuntat la 1 decembrie 2009 o hotarare de constatare a incalcarii art. 5.1, 5.3 si 5.4 din Conventie.

In ceea ce priveste plangerea privind lipsa motivelor ce au stat la baza prelungirii arestarii preventive, ca si in cauza Irinel Popa si altii, Curtea a constatat ca instantele interne au mentionat in principal ca 'temeiurile initiale de arestare preventiva subzista' si ca urmarirea penala 'nu este finalizata'. Curtea a retinut ca in cauza mentionata organele judiciare interne nu au furnizat motive 'relevante si suficiente' pentru a justifica necesitatea mentinerii reclamantilor in arest preventiv o perioada de circa 5 luni.

Curtea a considerat ca in aceasta cauza Guvernul nu a prezentat elemente care sa permita ajungerea la o concluzie diferita. In particular, in masura in care instantele nationale nu au avansat niciun element pentru sustinerea ipotezei riscului de a impiedica ancheta, Curtea nu poate accepta ca simplul fapt ca probele, inclusiv cele in aparare, nu au fost inca administrate, ar fi suficient pentru a justifica mentinerea reclamantei in stare de arest preventiv. Curtea a constatat ca instantele interne au prelungit arestarea preventiva a reclamantei prin formule succinte, abstracte si aproape identice, chiar stereotipe, nespecificandu-se modul in care sunt intrunite conditiile pentru prelungirea arestarii preventive in cazul reclamantei, abordare care nu este compatibila cu garantiile prevazute de art. 5.3 din Conventie, in masura in care permite mentinerea mai multor persoane in stare de arest preventiv fara o examinare, de la caz la caz, a motivelor ce justifica necesitatea prelungirii arestarii preventive (Svipsta contra Letoniei, Calmanovici contra Romaniei, Dolgova contra Rusiei).

In consecinta, Curtea nu identifica niciun motiv pentru care sa ajunga la o concluzie diferita, in ceea ce priveste incalcarea Art. 5.3 din Conventie, fata de cea la care a ajuns in cauza Irinel Popa si altii, concluzionand ca a existat o incalcare a Art. 5.3 din Conventie.

Asupra pretinsei incalcari a Art. 5.4 din Conventie

In ceea ce priveste accesul reclamantei la dosarul de urmarire penala, Curtea a constatat ca, daca o parte a dosarului de urmarire penala a fost remis de parchet (n.r. - PNA) instantelor in vederea examinarii, acestea din urma au respins cererile aparatorilor reclamantei de amanare a audierii pentru a le permite examinarea dosarului, care nu a fost adus in sala de sedinta decat la curtea de apel. Curtea a constatat in cauzan Irinel Popa si altii ca, in fata instantei de recurs, avocatii inculpatilor din cauza respectiva, inclusiv al reclamantei, nu au avut un acces efectiv la dosarul de urmarire penala.

Curtea nu a gasit niciun argument pentru care sa ajunga la o concluzie contrara celei din cauzaIrinel Popa s.a., mentionata anterior, considerand ca a avut loc o incalcare a exigentelor art. 5 par. 4 din Conventie.

Referitor la procedura de prelungire a arestarii preventive din 24 februarie 2003, ca si in cauza Irinel Popa si altii, mentionata anterior, Curtea a constatat ca la Curtea de Apel Bacau s-a statuat din oficiu asupra prelungirii acestei masuri, care expira la 25 februarie 2003, fara a o supune dezbaterii partilor".