Cea mai dificila mediere penala

Medierea unei infractiuni necesita un anumit tact al mediatorului care preia conflictul penal respectiv, dar pe langa tact necesita multa rabdare si nervi de otel.

Medierea cea mai dificila pe care am desfasurat-o in cadrul biroului meu de mediere s-a finalizat cu un Acord de Mediere zilele trecute, Acord ce a plecat spre instanta ca sa ia act de el si sa dispuna incetarea procesului penal fiind vorba de o inselaciune.

Medierea a inceput in luna octombrie 2015 si din datele initiale puse la dispozitie de inculpat se preconiza o mediere usoara. Prejudiciul era pana in 10.000 lei, inculpatul isi arata disponibilitatea de a-l plati, dosarul penal nu era complex – era doar o persoana vatamata si doar un inculpat.

Am initiat procedura de mediere prin Contract de initiere si pregatire a medierii si in baza lui am convocat persoana vatamata la mediere. Aceasta fiind in etate a raspuns ca nu se va deplasa la sedinta de mediere stabilita, ca nu stie ce e aia medierea unei infractiuni si ca ea nu doreste decat prejudiciul inapoi, nimi mai mult, nimic mai putin. La prima convorbire persoana in cauza si-a manifestat indignarea faptului ca a fost tocmai ea pacalita de un „borfas”, punandu-mi in vedere notorietatea ei si nivelul sau intelectual (o doamna cu multe realizari publicistice si multe functii administrative avute de-a lungul vietii). Am luat act de indignare si am notat si cele spuse despre dansa.

Ulterior am revenit cu o adresa catre aceasta in care ii explicam despre procedura de mediere, scopul medierii si efectele unui acord de mediere. A raspuns afirmativ medierii si interesandu-se si de pe internet despre medierea infractiunilor si despre persoana mea ca mediator a acceptat medierea in speranta ca isi va recupera cat mai repede suma cu care a fost prejudiciata.

Apoi am luat legatura cu inculpatul, cel care si solicitase medierea, si acesta a spus ca nu are toata suma si ca ii ofera doar o parte din suma si restul esalonat. Dupa lungi discutii doamna a refuzat, spunand ca isi vrea toti banii cash la semnarea acordului de mediere, fara alte escrocherii sau esalonari, pt ca „nu e director de banca” sa aiba sa ii dea inculpatul ei bani esalonat lunar, si nu vrea sa fie pacalita din nou.

Medierea se blocase deoarece inculpatul fie nu avea toti banii, fie nu voia sa ii dea inapoi, crezand ca poate scapa doar daca plateste o parte din prejudiciu. Alibiul lui era si faptul ca mai avea o sentinta definitiva de 10 an de detentie si spunea ca nu are interes sa ii dea toti banii si ca nu il prea intereseaza daca accepta sau nu. Am ramas putin contrariat pentru ca el era cel care solicitase medierea, si deoadata el parea cel dezinteresat de procedura.

Discutiile s-au lungit din octombrie pana in luna februarie cand i-am transmis inculpatului din partea persoanei vatamate ca nu accepta decat toata suma si orice discutie despre alte sume mai mici decat prejudciul sunt sterile si neavenite.

Inculaptul a luat act ca va trebui sa faca rost de intreaga suma si a spus ca revine cand are toata suma.

In tot acest timp persoana vatamata suna si imi trimitea adrese pe email intrebandu-ma de stadiul medierii, i-am zis ca trebuie sa asteptam sa faca rost de suma prin sotie, prin rude, si ne va contacta cand are intreaga suma. Inculpatul imi spunea ca va face rost de suma intreaga, dar nu imi spunea nimic in concret:cat a facut rost, data la care face rost de intreaga suma, daca face rost etc.

Ceea ce ma consuma psihic era pe de o parte lispa de certitudine si claritate a pozitiei inculpatului si a intentiilor lui pe mai departe in mediere, si pe de alta parte presiunea victimei care dorea cu orice pret toata suma inapoi si prinsese sperante din ce in ce mai mari ca isi va lua banii inapoi ca urmare a diligentelor mele de mediator desi la fiecare apel telefonic ori intalnire ii spuneam ca eu fac tot ce este posibil sa isi primeasca banii, dar totul depinde de inculpat.

Dupa lungi discutii cu ambii – aproape 6 luni de zile – la sfarsitul lui martie persoana vatamata si-a recuperat intreg prejudiciul, si s-a semnat acordul de mediere.

Un acord de mediere obtinut cu greu si cu mult, foarte mult efort. Notez acest lucru deoarece unii din practicienii dreptului cand vad la dosarul cauzei un acord de mediere il considera o foaie asa ca orice document depus de parti sau de avocat la dosar, nestiind cat chin si munca este in spatele acelui acord de mediere.

Am notat la finalul medierii bucuria nespusa a persoanei vatamate ca si-a recuperat banii. Nu mai spera acest lucru, si nici nu credea ca se poate dobandi prejudiciul asa de repede si in mod facil prin mediere. Nu mai spera la bani si din cauza faptului ca incupatul mai avea de executat 10 ani de detentie si acesta devenise la un moment dat al medierii total dezinteresat de solutionarea amiabila si de o eventuala intelegere cu persoana vatamata. Cat despre recuperarea banilor la finalul procesului judiciar nici nu spera acest lucru deoarece o eventuala executare silita a inculpatului arata clar ca acesta este insolvabil si nu are pe numele lui nici un pai de chibrit…

Cuvintele cheie in astfel de medieri penale dificile sunt: tact, rabdare, tehnica, persuasiune si forta psihica.

O mediere pe care o voi tine minte si din care am invatat multe dar mai ales sa nu inchid medierea pur si simplu, ci sa las deschisa medierea, atat timp cat persoanele implicate au un cat de mic interes. Am invatat sa trag de mediere cat pot de tare intr-un caz, pentru ca un acord de mediere este uneori la cateva ore distanta, la cateva sute de lei distanta, sau la cateva scuze distanta…

Eu ca mediator am obligatia de a parcurge cu fiecare din partile din conflict aceste distante, cu speranta continua la un acord de mediere.

Dorin ILIE,

Mediator, Bucuresti