CCR, DECIZIE PRIVIND CONCURSUL DE ADMITERE LA INSTITUTUL NATIONAL AL MAGISTRATURII - “Incalcarea principiului constitutional al echilibrului puterilor”

Lumea Juridica prezinta Decizia 28/2020 a Curtii Constitutionale privind solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind unele masuri aplicabile in anul 2020 referitoare la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari, obiectie formulata de un numar de 55 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, se sustine, printre altele, ca legea criticata incalca art.114 din Constitutie cu referire la conditiile in care Guvernul isi poate angaja raspunderea asupra unui proiect de lege, avand in vedere ca, in acceptiunea Deciziei Curtii Constitutionale nr.1557 din 18 noiembrie 2009, modalitatea simplificata de legiferare prin angajarea raspunderii poate fi folosita in extremis, atunci cand adoptarea proiectului de lege in procedura obisnuita sau de urgenta nu mai este posibila, ceea ce nu a fost cazul in privinta legii supuse controlului de constitutionalitate.

Extras din decizia CCR:

“Curtea retine ca masurile dispuse referitoare la formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari sunt aspecte care privesc generatia care va sustine examenul de admitere in anul 2020 la Institutul National al Magistraturii, astfel ca aplicarea acestora se va realiza ulterior anului 2020. Aceste masuri nu ii privesc pe auditorii de justitie sau procurorii si judecatorii stagiari, care au sustinut examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii anterior anului 2020, pentru a se putea sustine ca ar fi existat vreo urgenta de reglementare cu privire la acestia. In consecinta, cei care au sustinut admiterea la Institutul National al Magistraturii anterior anului 2020 se vor supune reglementarilor in vigoare la acea data, inclusiv in privinta promovarii examenului de capacitate.

De aceea, reglementarile adoptate vizeaza numai generatia care sustine admiterea la Institutul National al Magistraturii in anul 2020, generatie care, sub aspectul unui orizont temporal aproximativ, va absolvi in anul 2022 (sau chiar 2023) si va sustine examenul de capacitate in anul 2023 (sau chiar 2024).79. Prin urmare, Curtea constata ca nu exista o urgenta nici in promovarea unei masuri de aplicare in continuare si pe anul 2020 a prevederilor art.1-12 si 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 si nici in prorogarea aplicarii Legii nr.242/2018. In timpul ramas pana la admiterea la Institutul National al Magistraturii in anul 2020, Guvernul se putea preocupa de organizarea executarii Legii nr.242/2018, si nu de amanarea aplicarii acesteia.

De asemenea, in analiza sa, Curtea retine si Decizia nr.188 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.237 din 14 aprilie 2010, prin care a statuat cu privire la adoptarea unei ordonante de urgenta ca 'reglementarea urgenta a situatiei rezultate in conditiile de criza economica nu putea fi facuta in mod rapid si rezonabil nici prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgenta', ceea ce denota faptul ca intensitatea urgentei – in vederea folosirii procedurii angajarii raspunderii Guvernului – vizeaza o abatere de la obisnuit, fara ca situatia generatoare a acesteia sa poate fi calificata, in mod automat, ca fiind una extraordinara[a se vedea si par.64 al prezentei decizii].

Or, raportat la coordonatele cauzei de fata, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr.242/2018 referitoare la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari nu au putut fi puse in aplicare conform prevederilor acesteia, ci, apreciindu-se de catre Guvern ca exista o situatie extraordinara, aplicarea lor a fost prorogata printr-o ordonanta de urgenta, si anume Ordonanta deurgenta a Guvernului nr.7/2019, intrata in vigoare la20 februarie 2019. Legea analizata prelungeste aplicarea ordonantei de urgenta antereferite, semn ca spectrul aplicarii Legii nr.242/2018 nu este atat de actual/ iminent, astfel ca la nivelul lunii decembrie 2019, desi dificultatile de punere in aplicare a acesteia subzista, ele nu mai intrunesc elementele constitutive ale situatiei extraordinare si, astfel, poate fi folosit un instrument legislativ diferit care nu denota aceeasi abatere de la normal. Insa, in cauza, la data angajarii raspunderii Guvernului,urgenta nu este data de necesitatea prelungirii in timp a unui act normativ el insusi cu aplicare limitata in timp [Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019], ci de necesitatea aplicarii Legii nr.242/2018, respectiv de surmontare a dificultatilor administrative intampinate.

Curtea observa ca, de regula, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii in cursul lunilor iunie/ iulie sau septembrie ale anilor in curs [a se vedea Hotararea nr.768/28 iunie 2016, pentru concursul ce se desfasura in perioada 5 iulie-27 octombrie 2016, Hotararea nr.748/4 iulie 2017, pentru concursul care s-a desfasurat in perioada 4 iulie-26 octombrie 2017, Hotararea nr.746/4 iulie 2018, pentru concursul care s-a desfasurat in perioada 10 iulie-30 octombrie 2018, sau Hotararea nr.118/17 septembrie 2019, pentru concursul care s-a desfasurat in perioada 17 septembrie 2019 – 28 februarie 2020]. Prin urmare, din decembrie 2019, momentul angajarii raspunderii Guvernului, si pana la adoptarea hotararii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a organizarii concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii [iunie/ iulie/ septembrie] exista un interval de timp de circa 6-9 luni.

Mai mult, concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii pentru anul 2019 se afla inca in desfasurare, astfel ca prelungirea, prin legea criticata, a unei solutii temporare aplicabile anului 2019 si pentru anul 2020 s-a realizat mult prea devreme, ceea ce denota ca nu s-a luat in considerare, in mod real, aplicarea Legii nr.242/2018 cu privire la concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii, formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor, examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, stagiul si examenul de capacitate al judecatorilor si procurorilor stagiari.

Totodata, nu se poate sustine ca legea criticata a fost adoptata din timp pentru a se asigura posibilitatea autoritatilor publice sa intreprinda masurile necesare punerii sale in aplicare, pentru ca aceasta lege nu aduce elemente novatoare fata de situatia existenta in anul 2019, ci mentine statut quo-ul acesteia, astfel ca nu genereaza provocari majore in vederea implementarii sale.

In fine, aspectele bugetare invocate, precum si lipsa infrastructurii necesare punerii in aplicare a Legii nr.303/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.242/2018, reprezinta mai degraba aspecte de oportunitate, intrucat cheltuielile generate de aplicarea Legii nr.242/2018 vizau un nou an bugetar, si nu anul in curs, erau previzibile, avand in vedere ca Legea nr.242/2018 a intrat in vigoare la 18 octombrie 2018; mai mult, chiar daca aceste sume nu ar fi cuprinse in proiectul de buget, potrivit legii, in cursul anului bugetar, in speta, anul bugetar 2020, pot fi operate rectificari bugetare corespunzatoare.

In aceste conditii, Curtea constata ca recurgerea la procedura angajarii raspunderii Guvernului pentru o situatie ce vizeaza un orizont temporal atat de indepartat releva lipsa urgentei masurii adoptate. (…)

Rezulta ca decizia Guvernului de a-si angaja raspunderea nu reflecta o urgenta de a reglementa intr-un domeniu dat, nu reprezinta o masura luata in extremis, ci mai degraba asumarea unei optiuni cu caracter de oportunitate, de prelungire in timp a unor masuri temporare dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.7/2019 si de inlaturare de la aplicare a prevederilor Legii nr.242/2018. Totodata, rezulta ca nu se impunea adoptarea unei asemenea masuri cu maxima celeritate, eventualputand fi adoptata numai in conditiile in care 'provocarile majore' generate de Legea nr.242/2018 nu puteau fi depasite.

Cu privire la importanta domeniului reglementat, se constata ca, de principiu, domeniul justitiei este unul in care Guvernul isi poate angaja raspunderea [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr.375 din 6 iulie 2005].89.Totodata, cu privire la criteriul aplicarii imediatea legii in cauza, Curtea retine ca aceasta, desi intra in vigoare in conditiile art.78 din Constitutie [la 3 zile de la publicare], nu se aplica imediat, ci, astfel cum s-a aratat, dupa un interval temporal de aproximativ 6-9 luni.

Avand in vedere cele expuse, Curtea constataca legea criticata incalca art.114 din Constitutie si, in mod implicit, art.61 alin.(1) din Constitutie, prin limitarea excesiva a rolului Parlamentului.

Rezulta, astfel, si o incalcare a principiului constitutional al echilibrului puterilor [art.1 alin.(4) din Constitutie] din moment ce una dintre puterile statului, cea executiva, si-a arogat un rol preeminent in activitatea de legiferare, folosind excesivo procedura de legiferare, care, prin natura, sa este una de exceptie”.
>>Decizia CCR