CCR, DECIZIE PE SESIZAREA LUI KLAUS IOHANNIS - “A ales o solutie normativa contrara textelor constitutionale”

Lumea Juridica prezinta Decizia 420/2019 privind solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru completarea art.10 din Legea nr.7/2006 privind statutul functionarului public parlamentar, obiectie formulata de Presedintele Romaniei.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine ca articolul unic [cu referire la art.10 alin.(1/1) lit.a) teza intai, prin raportare la lit.b), din Legea nr.7/2006] al legii instituie un paralelism legislativ, contrar art.1 alin.(5) din Constitutie.

Se sustine ca noul text al art.10 alin.(1/1) lit.a) teza intai din Legea nr.7/2006 se suprapune si acopera inclusiv situatia reglementata de lit. b), intrucat Regia Autonoma „Monitorul Oficial” este o regie autonoma aflata sub autoritatea Camerei Deputatilor, avand un consiliu de administratie, situatie care se incadreaza in norma prevazuta de art.10 alin.(1/1) lit.a), alineat nou introdus prin legea criticata. Or, reluarea dispozitiilor respective in cuprinsul literei b), cu mentionarea expresa a acestei regii autonome creeaza confuzie, lasand impresia unui regim distinct aplicabil RegieiAutonome „Monitorul Oficial”.

Sunt invocate prevederile art.16 alin.(1) si (2) din Legea nr. 24/2000 referitoare la evitarea paralelismelor, subliniindu-se ca obligativitatea respectarii normelor de tehnica legislativa rezulta chiar din art.1 alin.(5) din Constitutie, care consacra principiul legalitatii si instituie o serie de standarde de calitate a legii in procesul de legiferare. Se mentioneaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca inconsecventele de natura terminologica, omisiunile sau contradictiile cu insesi textele legii, apte sa creeze incertitudine sub aspectul operatiunilor juridice reglementate, genereaza o lipsa de coerenta, claritate si previzibilitate a normei legale, care este de natura sa infranga principiul securitatii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii (Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014), stabilindu-se, de asemenea, ca existenta unor paralelisme legislative conduce la incalcarea art.1 alin.(5) din Constitutie in componenta sa referitoare la calitatea legii (Decizia nr.612 din 3 octombrie 2017 si Decizianr.61 din 7 februarie 2017).

Se mai invedereaza faptul ca, daca in cazul Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, analizand dispozitiile art.II din Legea nr.208/2018, prin Decizia nr.386 din 5 iunie 2018, par.68, Curtea Constitutionala a statuat faptul ca secretarul general al Camerei Deputatilor este, in aceasta situatie, un reprezentant al autoritatii tutelare, in alte situatii nu rezulta cu claritate cine este emitentul actului administrativ la care articolul unic lit.a) face trimitere.6. Cu privire la articolul unic [cu referire la alin.(1/1) lit.a) teza a doua] al legii, se sustine ca acesta incalca art.1 alin.(3), (4) si (5), art.16 si art.111 – 113 din Constitutie. 

Extras din decizia CCR:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției