CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a art.145 din CPP, care nu permite contestarea masurii supravegherii tehnice daca persoana vizata nu are calitatea de inculpat

Curtea Constitutionala a Romaniei a informat, intr-un comunicat dat publicitatii joi, 6 aprilie 2017, ca Plenul CCR a admis, cu majoritate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala, care nu permite contestarea legalitatii masurii supravegherii tehnice de catre persoana vizata de aceasta, care nu are calitatea de inculpat. Curtea a retinut ca supravegherea tehnica se poate dispune in cursul urmaririi penale, indiferent de etapa acesteia, fata de orice persoana, independent de calitatea pe care o are in cadrul urmaririi penale. Plecand de la aceste premise, Curtea a constatat ca in materia masurilor de supraveghere tehnica, ce constituie o ingerinta in viata privata a persoanelor, este necesar ca persoana vizata sa poate exercita control pentru a verifica indeplinirea conditiilor de legalitate a masurii respective.

Iata comunicatul CCR:

In ziua de 6 aprilie 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei, al art.11 alin.(1) lit.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

2. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.145 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:

”(1) Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, in scris, in cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa.

(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunoştinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale in care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.

(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute la alin. (1).

(4) Procurorul poate sa amane motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor-verbale de redare, daca aceasta ar putea conduce la:

a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale in cauza;

b) punerea in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c) dificultati in supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate in cauza.

(5) Amanarea prevazuta la alin. (4) se poate dispune cel mai tarziu pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei.”

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala, care nu permite contestarea legalitatii masurii supravegherii tehnice de catre persoana vizata de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca supravegherea tehnica se poate dispune in cursul urmaririi penale, indiferent de etapa acesteia. Totodata, Curtea a observat ca supravegherea tehnica poate fi dispusa, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.139 alin.(1) si (2) din Codul de procedura penala, fata de orice persoana, independent de calitatea avuta de aceasta in cadrul urmaririi penale, in acest sens fiind suficienta dispunerea inceperii urmaririi penale in rem.

In continuare, Curtea a constatat ca elementele la care art.138 alin.(1) lit.a)-d) din Codul de procedura penala face referire si care constituie metode speciale de supraveghere reprezinta intruziuni/ingerinte in viata privata a persoanelor. Totodata, Curtea a constatat ca, in cadrul procesului penal, posibilitatea contestarii legalitatii masurii supravegherii tehnice este circumstantiata de legiuitor numai in ceea ce priveste persoana inculpatului, in cadrul procedurii de camera preliminara, dupa trimiterea in judecata, precum si in cadrul procedurii de camera preliminara atunci cand se solutioneaza plangerea impotriva solutiei de clasare, daca in cauza a fost pusa in miscare actiunea penala.

In acest context, Curtea a retinut ca paragraful 2 al articolului 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si alineatul 2 al articolului 53 din Constitutie prevad conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca restrangerea exercitiului dreptului la viata privata sa fie conforma dispozitiilor constitutionale si conventionale.

Plecand de la aceste premise, Curtea a constatat ca in materia masurilor de supraveghere tehnica, ce constituie o ingerinta in viata privata a persoanelor supuse acestor masuri, trebuie sa existe un control a posteriori dispunerii acestora, pe care persoana in cauza sa il poata accesa in scopul verificarii indeplinirii conditiilor si, implicit, al legalitatii masurii respective. Existenta unui control a posteriori ce are in vedere aceste aspecte se constituie intr-o garantie a dreptului la viata privata, care contureaza si, in final, pe langa celelalte elemente necesare si recunoscute la nivel constitutional si conventional, determina existenta proportionalitatii intre masura dispusa si scopul urmarit de aceasta, precum si necesitatea acesteia intr-o societate democratica.

Astfel, raportat la cauza dedusa judecatii, Curtea a constatat ca reglementarea actuala a modalitatii de contestare a legalitatii masurii supravegherii tehnice determina excluderea celorlalte persoane altele decat inculpatul, care nu au nicio calitate in dosarul penal sau au calitatea de suspect, de la posibilitatea accederii la o instanta de judecata care sa poata analiza acest aspect, ceea ce se constituie intr-o incalcare a prevederilor art.26 si art.53 din Constitutie, precum si a celor ale art.8 si art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv, inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectia penala.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.