Casa de Avocatura Ionescu si Sava, despre cererile formulate la CEDO: Ce trebuie sa stie cetatenii romani cand apeleaza la instanta internationala

In ultimii ani, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost sesizat un numar alarmant de cereri respinse ca inadmisibile, formulate impotriva Romaniei; statistic, peste 90%, din cauza neindeplinirii conditiilor exigente de admisibilitate. Considerarea plangerii introduse la CEDO ca fiind o cale de atac impotriva hotararii pronuntate de instanta nationala si un mecanism juridic prin care hotararea ar fi anulata sau modificata – aceasta este una dintre cele mai intalnite greseli de interpretare, arata o analiza a Casei de Avocatura Ionescu si Sava.

In realitate, CEDO stabileste daca a fost sau nu a fost incalcat un drept existent in Conventie de catre un stat membru. Daca se constata incalcarea unui drept, statul in cauza va fi obligat sa plateasca despagubiri catre partea prejudiciata, dar hotararea pronuntata de instanta nationala va ramane neschimbata.

"Trebuie inteles ca la baza raportului dintre CEDO si instanta nationala sta principiul subsidiaritatii. Acest principiu presupune, in primul rand, obligatia statului sa garanteze drepturile omului prin dreptul intern si sa repare eventualele incalcari ale acestor drepturi; instanta internationala, in mod subsidiar, intervenind doar atunci cand aceste reglementari nu au fost respectate. Astfel, CEDO este instanta internationala care examineaza doar plangerile formulate de particulari vatamati in drepturile si libertatile fundamentale prevazute expres in Conventia Europeana a Drepturilor Omului", arata Diana Turturica (foto), avocat asociat in cadrul Ionescu si Sava.

Conditiile de admisibilitate ale CEDO sunt:

1. Epuizarea cailor interne de atac (precum in cazul respingerii cererii ca inadmisibila in cauza Ion Sgaiba c. Romaniei, din cauza neepuizarii cailor interne de atac, pentru ca reclamantul nu a invocat impartialitatea judecatorului in fata instantei care a rejudecat recursul). Petitionarul trebuie sa foloseasca toate mecanismele juridice interne reglementate de stat, cu respectarea regulilor de procedura nationala referitoare la prescriptie, termene, competenta, si numai dupa epuizarea acestora sa se adreseze Curtii. Epuizarea cailor de atac interne permite autoritatilor nationale sa analizeze capatul de cerere privind incalcarea unui drept protejat de Conventie si sa remedieze eventuala incalcare inaintea sesizarii Curtii cu privire la aceasta.

2. Plangerea la CEDO trebuie introdusa in termen de 6 luni de la data deciziei definitive interne, perioada care incepe sa curga din ziua in care reclamantul sau reprezentantul sau au cunoscut existenta deciziei definitive, si nu de la respingerea ulterioara a unei eventuale cereri de revizuire. O cerere de rejudecare a cauzei nu poate, ca regula generala, sa fie luata in considerare, pentru a permite extinderea termenului de 6 luni.

3. Sa nu fi fost sesizat un alt organ international si sa nu fi fost sesizata Curtea anterior cu o plangere similara.

4. Sa reiasa clar identitatea petitionarului.

5. Plangerea sa vizeze incalcarea unui drept reglementat in Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In foarte multe cazuri, Curtea nu este competenta pentru ca actiunea presupusei victime priveste un drept intern care a fost incalcat, dar acesta nu se regaseste in Conventie, conditie esentiala pentru admiterea actiunii.

6. Plangerea sa nu fie introdusa abuziv (precum cauza Jian c. Romania, atunci cand Curtea a respins ca inadmisibila cererea introdusa in mod abuziv, constatand ca scopul petentului este de a induce in eroare Curtea, falsificand documentele trimise acesteia).

7. Prejudiciul pretins suferit sa fie important (un prejudiciu de 90 euro nu indica faptul ca pierderea acestei sume ar fi avut urmari importante asupra vietii personale a reclamantului).

Titularul plangerii la CEDO poate fi orice particular, adica orice persoana fizica, organizatie neguvernamentala, asociatie care se considera vatamata de un stat membru la Conventie. Important de stiut este ca plangerea nu poate fi introdusa impotriva unui particular, ci doar impotriva unui stat membru la Conventie.

Despre Casa de Avocatura Ionescu si Sava

Primii 10 ani cu dreptul in avocatura de business. Casa de Avocatura Ionescu si Sava a fost infiintata in 2005 de o echipa de avocati cu experienta in cadrul unora dintre firmele de avocatura de renume din Romania. Intr-un timp relativ scurt, Ionescu si Sava a castigat o reputatie solida pe piata avocaturii din Romania, prin servicii juridice de calitate, intelegere profunda a nevoilor si business-ului clientilor, prin disponibilitate si eficienta.

De la infiintarea sa, Ionescu si Sava a asistat si continua sa asiste clienti de prima marime cu activitate in domenii precum industria farmaceutica, auto, banci si servicii financiare, dezvoltare imobiliara sau productie industriala. In portofoliul de clienti Ionescu si Sava se regasesc companii precum Mercedes-Benz, Novartis, Angelini, Grupo Lar. Ariile de expertiza ale echipei includ litigii, insolventa, drept fiscal, drept bancar, dreptul concurentei, fuziuni si achizitii.

Ionescu si Sava este membra in cadrul Alliance of Business Lawyers, o retea internationala de prestigiu, ai carei membri sunt firme de avocatura din intreaga lume (peste 700 de avocati si 51 de birouri in 32 de tari) - care permite companiilor acces la consiliere juridica la nivel international.

In 2013, Casa de Avocatura Ionescu si Sava a fost desemnata de prestigioasa publicatie britanica Acquision International „Firma Anului in Dreptul Concurentei” (Competition Law – Firm of the Year – Romania).

Mai multe informatii pe: www.ionescusava.ro