Cand vrei sa te faci ca respecti recomandarile Comisiei, alegi cel mai benign exemplu si il transformi in exemplu de bune practici

De luni de zile nu am mai scris un rand despre legile justitiei. Am tot stat (ca multi altii) sa urmaresc traseul lor “legal”, adica ping-pong intre parlament, presedintie, CCR si iar de la capat. Era cert ca la un moment dat acestea vor trebui sa ajunga intr-un punct terminus si, ca orice ardelean veritabil, am avut rabdare.

Intre timp, o seama de colegi de-ai nostri au ales mijloace mai mult sau mai putin deontologice de manifestare impotriva acestor legi. Mai ramanea sa se lege cu lanturi in fata unei instante oarecare, alegerea locului de manifestare apartinandu-le.

Am vazut scrisorele si white paper-uri si pareri intransigente si am asistat la felul in care s-a transformat Comisia de la Venetia, in loc de organ consultativ, in organ de-a dreptul decizional in ceea ce priveste organizarea sistemului judiciar roman.

Mi-am spus mereu ca decidentii la nivel inalt vor avea, in final, puterea de a discerne intre adevar si manipulare, intre ce au exprimat asociatiile profesionale, CSM sau o anumita masa critica din interior in toata aceasta perioada de timp. Am sperat in abordari echilibrate, de la protocoale incepand si pana la stagiul INM. De la varsta de pensionare la necesitatea infiintarii noii sectii de procurori pentru anchetarea magistratilor. De la procedura de revocare a membrilor CSM la vechimea necesara pentru promovare.

Uitandu-ma acum la rezultatul final, realizez ca din ideea existentei unui minim compromis (adica sa impacam si caprele si toate verzele) se vehiculeaza iminenta intrare in vigoare a unei OUG care sa modifice doua puncte “esentiale” si anume procedura de revocare a membrilor CSM si pensionarea anticipata la 20 de ani.

Si realizez ca sunt cele mai benigne probleme dintre toate. Adica nu tu probleme de personal cu completul de apel de trei, aspru criticat (ca deh, am mai trecut noi de la 2 la 3 si de la 3 la 2 cu aceiasi oameni, asadar sistemul se regrupeaza si se regleaza cu aceiasi oameni, nu e nevoie sa luam in seama ingrijorarea Comisiei de la Venetia). Nici Sectia nou creata de procurori nu e o problema (si asta, din punctul meu de vedere, chiar nu este, insa pe acest subiect au fost unele din cele mai aprige dispute). Nici numirea procurorilor sefi nu mai e o problema stringenta, desi a fost una din marele mize.

Mai adaugati dvs. In schimb, au ramas doua problemute, mititele, in a caror rezolvare domnul ministru Tudorel Toader trebuie sa tina cont de avizul venetian. Sa spunem lumii ca iaca, am tinut seama.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției