BOBES vs. ROMANIA – Neaudierea directa in fata instantei a unui martor a carui depozitie era esentiala. Esecul instantelor nationale de a lua in considerare posibilitatea interogarii martorului-cheie intr-un alt loc decat sediul instantei. Incalcarea Art. 6.1 si Art. 6.3 lit. d) din Conventie

In cauza Florentina Bobes contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 6.1 si Art. 6.3 lit. d) din Conventie, potrivit caruia orice acuzat are, in special, dreptul de a intreba sau de a solicita ascultarea martorilor acuzarii si de a obtine citarea si ascultarea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.

>>Hotararea CEDO in cauza Bobes contra Romaniei (cererea nr. 29752/05; Sectia a III-a, 9 iulie 2013)

>>Hotararea CEDO in cauza Bobes contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Extras din hotarare:

"Curtea constata ca, in prezenta cauza, G.I. a depus plangere impotriva reclamantei si a fost interogat de parchet in absenta reclamantei sau a avocatului acesteia. Desi reclamanta a solicitat un nou interogatoriu, parchetul si instantele interne au respins cererea sa prin argumente lapidare, desi reclamanta a detaliat motivele si utilitatea acestei masuri de administrare a probei. Curtea considera ca nu i se poate imputa reclamantei ca nu a solicitat ascultarea lui G.V. in cursul sedintei din 25 iunie 2003, deoarece, in cursul respectivei sedinte, G.V. a fost prezenta in calitate de reprezentant al societatii, si nu de martor. Tribunalul, singura instanta care putea solicita ca G.V. sa fie audiata, a revenit asupra deciziei sale din cauza starii de sanatate a martorului. Avand in vedere certificatul medical furnizat de persoana in cauza, Curtea admite ca starea de sanatate a martorului constituia o justificare suficienta pentru absenta in fata instantei si pentru incuviintarea declaratiilor sale.

Curtea ia act de faptul ca, totusi, instantele nationale nu au luat niciodata in considerare posibilitatea de a-i adresa intrebari lui G.V. in alta parte decat la sediul instantei. Or, Codul de procedura penala ii autoriza pe magistrati sa-i adreseze intrebari lui G.V. la domiciliu, daca aceasta se afla in imposibilitatea de a comparea in fata instantei.

Curtea subliniaza in continuare ca instantele nationale, pentru a stabili temeiul constatarii vinovatiei reclamantei, s-au bazat in mod hotarator pe declaratiile lui G.V. in fata organelor de ancheta, acuzand-o pe reclamanta ca a falsificat mai multe ordine de plata si a sustras banii astfel obtinuti (a se vedea supra, par. 16 si 19).

Prin urmare, este necesar sa se examineze daca aceste depozitii au fost contrabalansate de garantii procedurale solide pentru a asigura caracterul echitabil al procedurii.

Curtea observa ca, prin faptul ca i-a respins cererile, o parte esentiala a apararii reclamantei – care se baza in principal pe intrebarile in contradictoriu adresate lui G.V., pentru a dovedi ca i-a predat personal sumele de bani in litigiu si ca a omis sa-i solicite semnarea acestor ordine ca urmare a legaturilor lor de prietenie si a starii de sanatate a lui G.V. – s-a dovedit a fi compromisa (a se vedea, mutatis mutandis, Vaturi impotriva Frantei, nr.75699/01, pct.58, 13aprilie 2006). Faptul ca reclamanta a reiterat pe parcursul intregii proceduri cererea de ascultare a lui G.V. demonstreaza importanta pe care o acorda acestui element al apararii.

Desi este adevarat ca reclamanta a putut sa adreseze intrebari lui G.I., sotul lui G.V., acest martor, care de altfel a confirmat faptul ca reclamanta le-a predat in mod regulat sume de bani provenite de la societate, nu s-a pronuntat cu privire la imprejurarile in care o parte din aceste sume au fost predate sotiei sale.

In plus, realizarea a trei expertize contabile nu poate compensa faptul ca G.V. nu a fost ascultata, in masura in care singurul obiectiv al acestora consta in a preciza numeric eventualul prejudiciu adus societatii, si nu de a se pronunta cu privire la raspunderea penala a reclamantei. In plus, concluziile acestor expertize sunt contradictorii, iar reclamanta a solicitat ca G.V. sa fie ascultata, explicand ca marturia acesteia din urma este necesara pentru a clarifica mai multe aspecte privind administrarea societatii si originea pretinsului prejudiciu.

In fine, Curtea constata ca instantele interne au acordat depozitiilor facute de G.V. aceeasi greutate ca si unei declaratii facute in fata instantei, fara a face referire la riscul de a se baza pe o marturie facuta de o persoana care nu a fost contrainterogata (a se vedea, a contrario, Mariana Marinescu impotriva Romaniei si, mutatis mutandis, Al-Khawaja et Tahery, citata anterior, par. 157 si 164)

In consecinta, avand in vedere caracterul esential al depozitiilor facute de G.V. si in lipa unor probe care sa poata fi coroborate, Curtea considera ca autoritatile interne nu au furnizat reclamantei elemente de natura sa compenseze dezavantajele asociate incuviintarii declaratiilor date de G.V.".