Avocatul Adrian Toni Neacsu: ”Existand riscul juridic al inchiderii tuturor dosarelor de abuz in serviciu, exista urgenta reglementarii imediate a pragului prin lege”

Reputatul avocat Adrian Toni Neacsu (foto) arata, intr-o analiza publicata pe pagina sa de Facebook miercuri, 21 iunie 2017, ca Decizia CCR din 22 iunie 2017, dar mai ales omisiunea vinovata a Guvernului si Parlamentului de a pune in aplicare Decizia CCR 405 din iunie 2016 - prin care se stabilise pentru prima data ca este obligatoriu un prag valoric la abuz in serviciu – vor permite ca in toate dosarele de abuz in serviciu sa se invoce ca temei de achitare neprevederea in legea penala. Neacsu arata ca pentru a constitui infractiune, abuzul in serviciu presupune o vatamare minima, asa cum a explicat CCR. Or, in momentul de fata nu se stie care este dimensiunea acestei vatamari minime.

Iata analiza avocatului Adrian Toni Neacsu:

”Curtea Constitutionala a publicat motivarea deciziei privind exceptia de neconstitutionalitate in cazul abuzului in serviciu, exceptie ridicata si sustinuta de mine si d-na avocat Maria Vasii, pentru clienta noastra Bombonica Prodan. CCR face inca un pas important, urias, de igienizare a codului penal. Inainte de a incepe o noua isterie publica si inainte ca piata sa fie inundata de comentarii si analize partizane, politice si neprofesioniste se impun a fi subliniate cateva ugente rezultate din motivare.

Mai, intai, CCR constata fara nici un fel indoiala obligatia legiuitorului de a institui un prag valoric sau o intensitate a vatamarii in cazul abuzului in serviciu (art. 297 Cod penal). Constatarea este clara, expresa, precisa.

In al doilea rand, CCR constata ca a solicitat legiutorului sa instituie un prag valoric in cazul abuzului in serviciu inca din 15 iunie 2016. Parlamentul sau Guvernul trebuiau de exact un an sa procedeze urgent la reglementarea pragului valoric sau al intensitatii vatamarii. Se dovedeste ca toate interpretarile Deciziei nr. 405/2016 potrivit cu care CCR nu ar fi instituit inca prin aceasta decizie obligatia pragului au fost daca nu neprofesioniste (unele din ele provin de la autoritatile judiciare de top ale Romaniei), atunci partizane, subiective si oricum gresite.

In al treilea rand, si cel mai important, in acest moment infractiunea de abuz in serviciu din Codul penal (art 297) nu are un caracter precis determinat, tocmai prin inexistenta unui prag sau a intensitatii vatamarii, care sa o delimiteze de alte forme de raspundere juridica. Din punct de vedere practic acest lucru inseamna ca incriminarea nu intruneste cerintele expres prevazute de lege privind prevederea in legea penala (predictibilitate, precizie, claritate). Ori, potrivit chiar art. 1 Cod penal, nici o persoana nu poate fi condamnata pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala (e principiul legalitatii incriminarii). Decizia CCR si mai ales omisiunea vinovata a Guvernului si a Parlamentului de a aplica Decizia nr. 405/2016 vor permite ca de maine in toate dosarele privind abuzul in serviciu sa se invoce, ca temei de achitare, neprevederea in legea penala. Stim, pentru ca astfel spune CCR cu efect obligatoriu, ca pentru a constitui infractiune abuzul in serviciu presupune o vatamare minima, insa nu stim dimensiunea acestei vatamari minime. Judecatorii nu pot condamna daca nu au certitudinea ca din punct de vedere legislativ fapta concreta (aceasta incluzand prejudiciul) este sau nu incriminata penal. Ca atare, cu privire la toate dosarele aflate pe rolul instantelor pentru abuz in serviciu exista un dubiu puternic cu privire la prevederea sau nu in legea penala a faptei concrete, indiferent de paguba retinuta in sarcina inculpatului.

S-a ajuns aici tocmai intrucat institutii, persoane publice si parte a liderilor de opinie au creat diversiunea de a refuza sa citeasca ceea ce CCR a spus foarte clar inca de anul trecut: pragul trebuie instituit.

In sfarsit, cred ca abia de data aceasta, existand riscul juridic al inchiderii tuturor dosarelor de abuz in serviciu (oricum avocatii vor cere acest lucru) exista urgenta reglementarii imediate a pragului (respectiv a intensitatii vatamarii) prin lege. Daca am fi avut un Guvern cu puteri depline as fi spus ca rareori a existat o urgenta atat de mare pentru emiterea unei ordonante de urgenta ca acum.

Si ca sa nu credeti ca supraevaluez riscurile imediate date de lipsa de interventie legislativa in instituirea pragului va citez chiar din decizia CCR:

'In concluzie, Curtea a constatat ca sarcina aplicării principiului 'ultima ratio' revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de alta parte, organelor judiciare chemate sa aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa si aplica, in acord cu principiul anterior mentionat, prevederile privind 'abuzul in serviciu', tine atat de autoritatea legiuitoare primara/delegata (Parlament/Guvern), cat si de organele judiciare (Ministerul Public si instantele judecatoresti).'

Altfel spus, daca Parlamentul sau Guvernul nu-si fac treaba si nu instituie un prag valoric de la care abuzul in serviciu este infractiune este OBLIGATIA organelor judciare sa faca asta. Ori, judecatorii nu vor putea niciodata sa condamne in baza unor texte neclare sau care ar trebui completate”.