Avertismentul CCIR in contextul coronavirusului

Camera de Comert si Industrie a Romaniei – condusa de Mihai Daraban (foto) – a lansat joi, 12 martie 2020, un avertisment in contextul coronavirusului.

---

Mai precis, CCR le-a atras atentia comerciantilor ca nu pot pur si simplu sa invoce pandemia pe post de forta majora, ca sa se eschiveze de la indeplinirea obligatiilor contractuale. Motivul este unul pe cat de simplu, pe atat de incomod: definitia juridica a fortei majore nu este extrem de riguroasa, epidemiile si pandemiile nefiind totdeauna incluse in aceasta categorie.

In plus, nici Camera de Comert si Industrie a Romaniei, nici Camerele judetene nu au atributia legala de a declara un eveniment ca fiind de forta majora sau de a interveni in vreun contract. Singurele documente pe care le pot emite aceste institutii sunt unele de simpla constatare, la cererea comerciantului, adauga CCIR.

Comunicatul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei:

„Precizari privind avizarea existentei cazurilor de forta majora si influenta acestora asupra executarii obligatiilor comerciantilor – atributie legala a CCIR si a Camerelor judetene

Potrivit legii (Art. 4, lit. j) si art. 28 alin. (2), lit. i) ale Legii nr. 335/2007 privind camerele de comert din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare), CCIR si Camerele judetene avizeaza, la cerere, pentru societatile romanesti, pe baza de documentatie, existenta cazurilor de forta majora si efectele acestora asupra executarii obligatiilor comerciale internationale.

Nici CCIR si nici Camerele judetene nu sunt abilitate sa declare sau nu la nivel national / international o anumita situatie ca fiind o situatie sau un caz de forta majora.

Sigurul atribut al CCIR si al Camerelor judetene este de a analiza, la cererea comerciantilor, si a aviza sau nu, existenta fortei majore – privita exclusiv din perspectiva efectelor si influentei acesteia asupra executarii obligatiilor rezultate dintr-un contract comercial.

Astfel, pentru a putea aviza existenta fortei majore, trebuie sa existe un contract, care sa contina o clauza de forta majora, si ale carui obligatii nu pot fi indeplinite din cauza obiectiva a intervenirii faptului definit ca forta majora si care impiedica executarea obligatiilor contractuale.

Potrivit Codului civil, daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora, care este definita ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.

Raspunderea inlaturata de care vorbeste Codul civil este a partii care invoca imposibilitatea de executare a obligatiilor contractuale, iar prejudiciul este cel generat co-contractantului urmare neexecutarii obligatiei de catre partea care invoca forta majora.

Potrivit doctrinei (D.-E. Singeorzan, Raspunderea contractuala in materie civila si contractuala, pp. 223-224, pp. 228-229), “evenimentele de forta majora sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si de vointa omului, cum sunt cutremurele, inundatiile catastrofale, trasnetele si alte fenomene naturale neobisnuite. Chiar si unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, precum revolutiile sau razboaiele, au fost catalogate drept cazuri de forta majora. Forta majora presupune, asadar, o imprevizibilitate cu caracter obiectiv, chiar absolut. Imposibilitatea de prevedere a unui eveniment se apreciaza 'luand ca etalon prudenta si diligenta unei persoane ce depune toata grija de care este capabil un om in activitatea sa'. O imprejurare relativ imprevizibila, cand imposibilitatea de prevedere este doar subiectiva, nu constituie un caz de forta majora.

In functie de starea de fapt concreta, se poate retine ca avand efect exonerator de raspundere chiar si imprejurarile care nu sunt nici total imprevizibile, nici total invincibile, dar constituie obstacole reale pentru executarea obligatiilor izvorate din contracte. O asemenea viziune toleranta fata de exigentele clasice ce privesc forta majora se explica prin faptul ca in noile imprejurari devine imposibila executarea contractului in conditii normale, rezonabile. Conditiile actuale in care se desfasoara activitatile de comert, precum si alte activitati menite sa stimuleze circuitul civil, tocmai pentru a se oferi stabilitate si a incuraja astfel de activitati, impun necesitatea recurgerii la unele extinderi, adaptari sau atenuari ale severitatii in aprecierea fortei majore. Pentru motivele aratate, alaturi de fenomenele naturale sau sociale care intrunesc trasaturile caracteristice traditionale ale fortei majore, prin intermediul practicii judiciare s-a admis ca pot avea efect exonerator si alte fenomene sociale, cum sunt masurile luate de organele de stat competente, care, in baza atributiilor lor legale, opresc derularea transporturilor (fara culpa partilor contractante), cum sunt actele de piraterie sau sabotaj, sau chiar grevele, respectiv conflictele de munca, daca acestea fac imposibila executarea obligatiilor inscrise in contracte.” – s.n.

Majoritatea contractelor (desi nu toate) contin clauze referitoare la forta majora, care stabilesc in general ce se intampla atunci cand ceva extern si imprevizibil impiedica una dintre parti sa-si indeplineasca obligatiile agreate.

Unele clauze de forta majora chiar pot fi prevazute astfel incat sa includa epidemiile sau pandemiile. Atunci cand o clauza de forta majora este prevazuta in sens mai general – chiar fara sa includa epidemiile sau pandemiile, insa prevede orice act sau fapt survenit dincolo de controlul sau vointa partilor afectate, atunci raspandirea epidemiei sau pandemiei poate fi considerata ca un eveniment de forta majora. Cu toate astea, o clauza de forta majora insuficient definita, care se refera numai la evenimente naturale, intemperii etc. sau doar mentioneaza sintagma un eveniment de forta majora, ar putea fi considerata ca insuficienta pentru a putea exonera de raspundere.

Cu alte cuvinte, faptul ca o clauza de forta majora acopera explicit si situatia aparitiei unor epidemii sau pandemii, cum este si cazul Coronavirusului nu este suficient de unul singur. Persoana care incearca sa se bazeze pe aceasta trebuie sa demonstreze ca nu poate indeplini contractul din cauza circumstantelor dincolo de controlul sau (generate din cauza virusului). De asemenea, acesta trebuie sa demonstreze ca nu au putut fi facute demersuri rezonabile pentru a evita sau a atenua evenimentul sau consecintele acestuia.

In concluzie, nici CCIR si nici Camerele judetene nu pot si nu au competenta de declara un eveniment ca fiind de forta majora sau de a interveni in vreun contract, ci doar aceea de a constata, in baza unei documentatii depuse exclusiv de solicitant, in baza unui tarif, existenta unei situatii de forta majora ca fapt exonerator de raspundere, din perspectiva efectelor acesteia invocate de catre solicitant, in ceea ce priveste ne-executarea obligatiilor contractuale.

Nu in ultimul rand, trebuie precizat si faptul ca potrivit jurisprudentei in materie, precum si din practica Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR, este la latitudinea partii care se considera prejudiciata sa ia sau nu in considerare motivele si dovezile (intre care si avizul de forta majora emis de CCIR) prezentate de partenerul contractual in culpa, pentru justificarea neindeplinirii obligatiilor, ultimul cuvant avandu-l, evident, instanta de judecata”.

Fragmentele din Legea nr. 335/2007 invocate in comunicat:

- art. 4 lit. j): „Camerele judetene au urmatoarele atributii principale: (...) avizeaza existenta cazurilor de forta majora si influenta acestora asupra executarii obligatiilor comerciantilor”;

- art. 28 alin. (2), lit. i): „Camera Nationala indeplineste urmatoarele atributii principale: (...) avizeaza, la cerere, pentru societatile romanesti, pe baza de documentatie, existenta cazurilor de forta majora si efectele acestora asupra executarii obligatiilor comerciale internationale”.