Avancronica Zilei Europene a Avocatilor 2015. Interviu cu presedintele UNBR Gheorghe Florea

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a dat publicitatii interviul acordat de presedintele UNBR, Gheorghe Florea (foto), Revistei „Avocatul”, cu ocazia Zilei Europene a Avocatilor 2015.

Comunicatul UNBR si interviul:

"Uniunea Nationala a Barourilor din Romania va sarbatori la 10 decembrie Ziua Europeana a Avocatilor, in legatura stransa cu Ziua Mondiala a Drepturilor Omului. Tema centrala a acestui eveniment este libertatea de exprimare si a fost propusa de Consiliul Barourilor Europene (CCBE).

Ziua Europeana a Avocatilor sarbatoreste valorile comune ale profesiei de avocat si rolul acesteia in cadrul societatii civile, prin promovarea de catre uniunile profesionale si barourile europene a drepturilor si libertatilor fundamentale.

Cu aceasta ocazie, dl. av. dr. Gheorghe Florea, presedintele UNBR, raspunde la cateva intrebari adresate de redactia Revistei 'Avocatul', in legatura cu aspecte legate de oportunitatea temei, evolutia comunicarii in spatiul public a avocatilor cu privire la diferite spete si conlucrarea participantilor la infaptuirea justitiei la realizarea dreptului la informatie al cetatenilor asupra chestiunilor de interes public.

De ce aceasta tema – 'Libertatea de exprimare' – pentru celebrarea Zilei Europene a Avocatilor 2015?

Anul acesta a fost marcat de o hotarare istorica pronuntata de Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia libertatii de exprimare a avocatului, a magistratului si a jurnalistului, marcand diferentele specifice in privinta limitelor acestei libertati.

Intr-o societate in care din ce in ce mai multe cazuri aflate pe rolul justitiei ajung in media, inca din faza pre procesuala, este important sa promovam libertatea de exprimare intr-un cadru in care sa fie evitate conflictele cu alte drepturi fundamentale, precum dreptul la aparare sau dreptul la un proces echitabil. In egala masura, libertatea de exprimare trebuie sa corespunda dreptului la informatie al cetatenilor in legatura cu aspectele de interes public. La viteza cu care se transmit informatiile, este dificil de realizat un echilibru intre toate aceste drepturi. Rolul avocatului este de a apara drepturile fundamentale ale cetatenilor, de a lua parte la dezbateri publice privind legea si administrarea justitiei si de a propune reforme legislative.

Asadar, la aceasta conferinta va fi analizata in detaliu libertatea de exprimare, in contextul interferentei cu alte drepturi si libertati fundamentale si prin prisma evolutiei acesteia la nivelul legislatiei si al jurisprudentei nationale si europene. Diversificarea platformelor de comunicare, accesul oricui de a se exprima in fata publicului a dus la ciocniri tot mai frecvente de libertati si drepturi, care au ajuns la Curtile de Justitie Europene. De aceea, este important sa reanalizam aceasta valoare fundamentala in contextul actual, mult diferit fata de cel existent cu doar cativa ani in urma.

Cum vedeti evolutia comunicarii avocatilor in spatiul public?

Este evidenta o intensificare fara precedent a comunicarii avocatilor in spatiul public, in paralel cu cea a celorlalti participanti la infaptuirea justitiei, inclusiv a Parchetelor, a Directiei Nationale Anticoruptie, a Consiliului Superior al Magistraturii si a organelor de politie.

Mediatizarea excesiva a actelor de procedura si chiar a unor aspecte confidentiale din dosare prin scurgeri de informatii sau 'pe surse', care de multe ori incalca prezumtia de nevinovatie , determina o reactie mai puternica a avocatului in apararea clientului sau. Prin urmare, exprimarea publica a avocatului in asemenea context este nu numai o libertate a avocatului, dar si o obligatie fata de client intrucat este dator sa-l apere, atunci cand ii sunt incalcate drepturile, atat in sala de judecata cat si in afara acesteia.

Sigur ca este preferabil ca avocatul sa-si apere clientul exclusiv in cadrul procedurilor in fata organelor judiciare. Daca aceste proceduri ajung in spatiul public, nu din initiativa avocatului, acesta este dator sa intervina.

Exista insa riscuri foarte mari in ceea ce priveste infaptuirea justitiei atunci cand diverse cauze judiciare sunt judecate sub presiunea publica. Sigur ca sunt unele aspecte de interes public, cetatenii trebuie informati cu privire la modul in care functioneaza justitia, insa abordarea publica a unor aspecte inca din faza pre-procesuala poate determina fie caderea in derizoriu , fie incalcarea ori ignorarea unor drepturi fundamentale. Mediatizarea excesiva a cazurilor poate avea efect de bumerang constand in stirbirea increderii si a respectului fata de justitie.

Acest 'spectacol judiciar' nu se intampla numai la noi in tara. El este determinat de diversificarea mijloacelor, a canalelor si a platformelor de comunicare. Fiecare institutie are o platforma de comunicare si la nivel individual fiecare persoana si-o poate crea. Fiecare declaratie determina reactii instantanee. Desi aceasta evolutie este explicabila, s-a ajuns la un punct in care trebuie reanalizate si clarificate niste aspecte, pentru a nu se crea si consolida o turnura a faptelor orientata impotriva drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Aceste probleme au fost sesizate la nivel european si, luna aceasta, Comisia pentru libertati civile a Parlamentului European, a aprobat un acord propus de negociatorii Parlamentului si ai Consiliului privind noi reglementari UE. Se fac eforturi pentru a se crea conditii de securitate juridica in care se include si prezumtia de nevinovatie, care, pana la proba contrara, in cadrul procedurilor penale, este respectata in intreaga Uniune Europeana. Conform acestui acord, urmeaza sa se adopte o directiva prin care se vor interzice declaratiile autoritatilor care prezuma vinovatia. Autoritatile nationale vor trebui sa se abtina de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, in instanta sau in public si chiar prin 'prin utilizarea de masuri de constrangere fizica', cum ar fi catuse, boxe etc. Scopul acestei directive este de a consolida dreptul la un proces echitabil dar si a increderii statelor membre in sistemul justitiei penale.

Recent, ati semnat din partea UNBR 'Carta interprofesionala a judecatorilor, procurorilor si avocatilor romani', in care se stipuleaza elaborarea unor practici comune in ceea ce priveste comunicarea, menite sa confere incredere justitiei, ca un comunicator si formator de opinie cu inalte standarde de credibilitate? Care ar fi aceste practici comune?

Sunt intr-adevar multe puncte comune in ceea ce priveste comunicarea avocatilor si a magistratilor si acestea deriva din rolul acestora de participanti la infaptuirea justitiei. Aceasta Carta Interprofesionala are la baza Avizul nr. (2013) 16 cu privire la relatiile dintre judecatori si avocati, adoptat de catre Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE), care, la punctul 6 prevede foarte clar ca 'In cadrul misiunii si a obligatiilor sale profesionale de a apara drepturile si interesele clientului sau, avocatul joaca de asemenea un rol esential in administrarea echitabila a justitiei'. Prin urmare, in comunicarea legata de actul de justitie, atat judecatorul cat si avocatul trebuie sa aiba in vedere ocrotirea justitiei, a statului de drept si sa se supuna unor obligatii de retinere, sub acest aspect.

Pe de alta parte, exista si o serie de diferente specifice in ceea ce priveste comunicarea magistratilor si cea a avocatilor . De aceea personal cred ca ar fi riscanta o codificare a acestor practici comune de comunicare catre mass media intrucat ar putea starni temeri privind independenta magistratului fata de avocat si invers. Asa cum se arata la punctul 7 din Carta interprofesionala a judecatorilor, procurorilor si avocatilor romani, 'Judecatorul si avocatul trebuie sa fie independenti in exercitarea functiilor lor si totodata trebuie sa fie si sa pastreze aparenta ca sunt independenti unul fata de altul. Aceasta independenta este afirmata de statutul si de principiile etice ale fiecarei profesii. CCJE considera ca aceasta independenta este esentiala pentru buna functionare a justitiei'.

Potrivit punctului 10 din Carta, 'Judecatorii, procurorii si avocatii romani sunt independenti in activitatea exercitata de fiecare, asa incat in ochii justitiabililor si ai societatii, ca intreg ,nu trebuie sa existe nicio suspiciune a vreunei ingerinte intre acestia sau vreo confuzie intre cele trei profesii'.

De aceea, cred ca aceste practici comune ar trebui identificate si stabilite in cadrul conlucrarilor interprofesionale, pe baza de incredere reciproca, si lasate sa evolueze in afara codificarilor, sa se adapteze de la sine evolutiei practicii si societatii.

Este foarte important ca fiecare profesionist in domeniul aplicarii dreptului sa-si cunoasca foarte bine rolul in cadrul comunicarii relative la actul de justitie si aspectele deontologice specifice fiecarei profesii juridice.

Niste practici comune codificate, chiar si numai deontologic, ar putea induce o neincredere in ceea ce priveste independenta acestor profesii si ar putea atrage unele limitari.

Codurile de conduita profesionala sunt extrem de necesare si utile, cu conditia sa fie adoptate prin autoreglementare. Or, este foarte dificil sa adopti un astfel de cod interprofesional de comunicare catre mass media intre o autoritate statala si o profesie liberala autoreglementata.

Sa nu uitam nici faptul ca spre deosebire de organele judiciare, care comunica numai institutional cu privire la cazuri de interes public, avocatii pot comunica personal, fara alte restrictii decat cele privind respectarea deontologiei profesiei, care, evident, implica si respectarea si protejarea justitiei. Avocatii au limite mai largi fata de judecatori in privinta libertatii de exprimare, dar mai restranse fata de jurnalisti. Hotararea data anul acesta de Marea Camera a CEDO, in cauza Morice contra Frantei este relevanta sub aspectul diferentelor privind comunicarea celor doua profesii".