Asociatia Magistratilor din Romania cere ca principiile enuntate in decizia CCR nr. 68/2017 sa fie transpuse in Legile Justitiei

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), reprezentata legal de judecator dr. Andreea Ciuca (foto), in calitate de presedinte interimar, a transmis vineri, 10 martie, un comunicat de presa prin care precizeaza ca atat judecatorii cat si procurorii sunt tinuti sa aplice Decizia nr. 68/2017, prin care Curtea Constitutionala a stabilit, ca „a existat si exista” un conflict juridic de natura constitutionala intre MP -PICCJ – DNA si Guvernul Romaniei, generat de actiunea PiCCJ - DNA „de a-si aroga atributia de a verifica legalitatea si oportunitatea unui act normativ” (OUG nr. 13/2017). AMR mai arata ca acest conflict juridic de natura constitutionala invita la o analiza aprofundata, la nivelul CSM, cu stabilirea unor concluzii concrete care sa poata fi transpuse si in Legile Justitiei (aflate in lucru), ”asa incat independenta sa fie independenta, dar nu mai mult de atat, indiferent despre care putere in stat vorbim”.

Iata comunicatul de presa transmis de Asociatia Magistratilor din Romania (AMR):

Prin Decizia nr. 68/2017, Curtea Constitutionala a stabilit, cu majoritate de voturi (fiind formulata o opinie separata), ca „a existat si exista” un conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Directia Nationala Anticoruptie si Guvernul Romaniei, generat de actiunea PiCCJ - DNA „de a-si aroga atributia de a verifica legalitatea si oportunitatea unui act normativ” (OUG nr. 13/2017), cu incalcarea competentelor constitutionale ale Guvernului si Parlamentului, respectiv ale Curtii Constitutionale, conduita conforma Constitutiei fiind, potrivit ultimului alineat din considerente, „abţinerea de la orice acţiune care ar avea ca efect subrogarea in atribuţiile altei autoritaţi publice”, cu sublinierea ca „Ministerul Public nu are competenta de a desfasura activitati de cercetare penala cu privire la legalitatea si oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor”.

Solutia a fost cunoscuta inca din data de 27.02.2017, dar argumentele aduse prin motivarea Deciziei vin sa puncteze ca instanta de contencios constitutional a analizat „daca prin verificarea circumstantelor, a legalitatii si a oportunitatii adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.13/2017”, „Ministerul Public – Directia Nationala Anticoruptie si-a arogat competenta de a efectua o ancheta penala intr-un domeniu care excedeaza cadrului legal, cu incalcarea competentei Guvernului de a adopta acte normative” - in contextul in care, facand trimitere la Decizia nr. 63/2017, potrivit careia Guvernul a exercitat o competenta proprie, prevazuta in mod expres de art. 115 din Constitutie, Curtea Constitutionala a aratat ca „situaţiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun si au un caracter obiectiv, in sensul ca existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reacţioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţa”.

Insa, Curtea nu a analizat, in mod concret, daca a existat o „situatie extraordinara” (din considerente observandu-se ca o astfel de analiza nu a fost necesara pentru dezlegarea cauzei), ci a subliniat, prin trimitere la jurisprudenta anterioara, ca „inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementarii situaţiilor extraordinare [...] constituie in mod evident o bariera constituţionala in calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonanţe de urgenţa [...]. A decide altfel inseamna a goli de conţinut dispoziţiile art.115 din Constituţie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte in regim de urgenţa acte normative cu putere de lege, oricand si - ţinand seama de imprejurarea ca prin ordonanţa de urgenţa se poate reglementa si in materii care fac obiectul legilor organice - in orice domeniu”; „numai existenta unor elemente cu caracter obiectiv, care nu au putut fi prevazute, pot determina aparitia unei situatii a carei reglementare se impune cu celeritate”, constatarea acestor elemente realizandu-se de Guvern, „care este obligat sa motiveze interventia sa in preambulul actului normativ adoptat”, „aprecierea oportunitatii adoptarii unei ordonante de urgenta, sub aspectul deciziei legiferarii, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat” (Guvernul), doar Parlamentul putand „decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptand o lege de aprobare sau de respingere”. Prin urmare, cenzurarea unei ordonante de urgenta este atributul Parlamentului, iar „prin legea de aprobare sau de respingere se vor putea reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei”. Asa fiind, „nicio alta autoritate alta autoritate publica, apartinand altei puteri decat cea legislativa, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunitatii actului de legiferare”, „situatia extraordinara” fiind „o problema de constitutionalitate a actului normativ, care, in mod evident, nu cade in atributia de verificare a organelor de cercetare penala”.

Stabilind starea de fapt, Curtea a prezentat datele concrete ale dosarului penal, rezultand ca, la momentul sesizarii parchetului – DNA –, in denunt nu exista nicio fapta de competenta acestuia, ci a fost adaugata numai in completarea denuntului – a doua zi –, fiind cuprinsa in ordonanta de incepere a urmaririi penale, precum si ca, ulterior, in ziua in care a dat o ordonanta de extindere a urmaririi penale, pentru alte trei infractiuni din care niciuna nu era de competenta DNA, procurorul a dispus si declinarea competentei la Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, „tocmai pentru ca nu era indrituit sa efectueze urmarirea penala” (nici pentru infractiunile cu privire la care de-abia dispusese extinderea urmaririi penale). in consecinta, in pofida sustinerilor parchetului - care a aratat ca urmarirea penala a fost inceputa, „observand ca nu exista niciun impediment de natura sa paralizeze actiunea penala” -, Curtea Constitutionala a statuat ca „Ministerul Public, ca parte a autoritatii judecatoresti, s-a considerat competent sa verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative si, implicit, legalitatea adoptarii ordonantei de urgenta a Guvernului. O astfel de conduita echivaleaza cu o incalcare grava a principiului separatiei puterilor in stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constitutie, deoarece Ministerul Public nu doar ca isi depaseste atributiile prevazute de Constitutie si de lege, dar isi aroga atributii ce apartin puterii legislative sau Curtii Constitutionale”.

Indiferent de nuantele pe care le-am putea decela in plus, nu numai din litera, ci si din spiritul Deciziei, nu doar lecturand frazele, ci si citind printre randuri, indiferent ca suntem de acord sau nu cu rationamentul si/sau cu concluzia, o hotarare a instantei de contencios constitutional se impune de la sine, pentru ca, in conformitate cu art. 147 alin. 4 din Constitutie, de la data publicarii in Monitorul Oficial, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, asa incat, in calitate de judecatori si procurori, suntem tinuti sa o aplicam (de altfel, nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale constituie abatere disciplinara), cu atat mai mult cu cat stabileste limitele pana la care, in principiu, fiecare dintre puteri isi poate „intinde” prerogativele. Iar asta nu ar trebui sa ne displaca pentru ca, pe de o parte, raspunde regulii „check and balance” dupa care ar trebui sa se desfasoare relatiile intre puterile statului si, pe de alta parte, nu este cu „sens unic”, dat fiind ca presupune, in egala masura, si respectarea independentei puterii judecatoresti.

O intrebare auzita, in contextul discutat (de care nu putem sa ne prefacem ca nu stim), este daca ar trebui ca acest conflict juridic de natura constitutionala sa fie prilejul de a pune pe masa o „lege” a raspunderii magistratilor? Chiar daca este greu de acceptat, pentru unii sau altii, o asemenea, „lege” exista, mai exact, sunt o serie de dispozitii legale clare de raspundere penala, disciplinara, materiala a magistratilor.

Acreditarea ideii ca magistratii nu raspund (si, de aici, concluzia necesitatii unei legi) ignora chiar legea, de vreme ce magistratii raspund penal, aplicandu-li-se acelasi Cod penal ca oricarui cetatean (s-au vazut destule cazuri de urmariri penale soldate cu condamnari sau achitari), magistratii raspund disciplinar (abaterile disciplinare prevazute in art. 99 din Legea nr. 303/2004 umplu aproape tot alfabetul, de la litera „a” la litera „t”, la acestea adaugandu-se abaterile de la Codul deontologic – s-au vazut destule sanctiuni, mergand pana la excluderea din profesie) si material (fiind prevazuta in art. 96 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, in parametri europeni ai conditiei „relei-credinte” sau „gravei neglijente”).

Deci, cadru legislativ exista, si inca unul de nivel european – putand fi aplicat –, iar legiferare peste legiferare nu face decat sa strice, in orice domeniu, cum ne-au dovedit atatia ani de acte normative in succesiune galopanta.

Ar trebui acest conflict juridic de natura constitutionala sa ne puna intrebari serioase despre problemele din interiorul sistemului? in primul rand, sa recunoastem ca nu-i deajuns sa ramanem la nivel de intrebari, ci trebuie sa dam raspunsuri, dupa cum nu-i de ajuns sa gasim raspunsuri daca nu le punem in aplicare. Iar pentru asta este nevoie, cu prioritate, de o analiza aprofundata, detaliata, la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, cu stabilirea unor concluzii concrete care sa poata fi transpuse si in Legile Justitiei (tocmai aflate in lucru), asa incat independenta sa fie independenta, dar nu mai mult de atat, indiferent despre care putere in stat vorbim.

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) este o organizatie neguvernamentala, apolitica, nationala si profesionala a judecatorilor si procurorilor - cu sediul in municipiul Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta nr. 53, sector 5, tel. /fax. 021.4076286, e-mail amr@asociatia-magistratilor.ro, cod de inregistrare fiscala 11760036, cont bancar RON IBAN RO37RNCB0090000508620001, deschis la banca BCR - Sucursala Lipscani.