Alocutiunea ministrului Justitiei Robert Cazanciuc la ceremonia de absolvire a cursurilor Scolii Nationale de Pregatire a Agentilor Targu Ocna – Promotia 2015

Ministerul Justitiei a dat publicitatii, joi 27 august 2015, alocutiunea ministrului Robert Cazanciuc tinuta cu ocazia ceremoniei de absolvire a cursurilor Scolii Nationale de Pregatire a Agentilor Targu Ocna – Promotia 2015.

Alocutiunea ministrului Justitiei:

„In primul rand, va felicit pentru absolvire!

Cu siguranta eforturile pe care le-ati facut pe parcursul studiilor nu au fost putine, viata intr-o scoala militara este, in mod cert, mai riguroasa decat intr-o scoala obisnuita.

Fara sa vreau sa umbresc cu ceva bucuria acestei reusite, trebuie sa va spun ca adevarata provocare abia acum va incepe.

Desi pot parea cuvinte mari, responsabilitatea care apasa pe umerii vostri e cat se poate de reala.

Ca viitori lucratori in sectorul operativ al sistemului penitenciar va veti confrunta direct cu cele mai importante probleme pe care le avem in acest moment in sistem: supra-aglomerare, conditii de detentie si munca ce trebuie imbunatatite, sanse limitate de reintegrare a persoanelor condamnate.

Toate aceste probleme nu sunt nici noi, nici nu se vor rezolva peste noapte.

Foarte multi ani sistemul nu a fost finantat corespunzator, iar acest lucru nu putea sa nu degradeze si mai mult o baza care era compromisa fizic si moral inca din anii 90.

Sistemul penitenciar al epocii comuniste era, ca si alte structuri ale statului, un sistem represiv, un sistem in care cei condamnati erau pur si simplu izolati de societate, fara preocupari pentru drepturile fundamentale sau pentru viitorul lor.

Din pacate, modul in care societatea noastra se raporteaza astazi la o persoana condamnata nu s-a schimbat radical.

Evident, avem constrangeri bugetare, avem si alte prioritati in care sa investim, avem nevoie de scoli si spitale, de profesori si medici bine platiti, dar nu putem neglija sistemul penitenciar astfel cum s-a intamplat pana in urma cu cativa ani.

Altfel, riscam sa avem o problema de siguranta publica.

Societatea este un organism complex in care legatura dintre sisteme este una foarte subtila, iar lipsa investitiilor intr-un domeniu are consecinte, e adevarat, nu imediate ci peste ani, in cu totul alte zone.

Tocmai pentru acest motiv, ca membru al Guvernului, am sprijinit cresterea bugetului acordat invatamantului.

Daca nu investim in educatie, daca nu le dam o sansa copiilor sa isi gaseasca un drum in viata care sa le ofere posibilitatea gasirii unui loc de munca si intemeierii unei familii, vom constata, peste ani ca multi dintre ei au sfarsit prin a comite infractiuni.

Tentatiile societatii moderne sunt mari, tentatia de a castiga bani multi, fara munca, este imensa, iar in lipsa unor valori morale, a unei pregatiri scolare, este foarte greu sa poti alege drumul corect.

Pe de alta parte, daca noi ca societate nu vom intelege ca trebuie sa investim si in sistemul penitenciar pentru a da o sansa de reeducare celor care au gresit si au fost condamnati, vom mentine si accentua un alt cerc vicios.

Nu trebuie sa ne gandim doar la cel aflat temporar in spatele gratiilor, trebuie sa vedem si familia lui, pentru ca ce exemplu poate sa fie un om cu 3-4 infractiuni comise de-a lungul anilor care isi petrece cea mai mare parte a vietii in spatele gratiilor? Ce sanse vor avea copiii lor?

Preocuparea noastra este deopotriva de a asigura conditii de munca angajatilor Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Am incercat sa rezolvam, in doi ani, probleme care isi asteptau rezolvarea de aproape zece ani.

Am alocat anul acesta un buget mult mai mare pentru investitii si am cerut conducerii ANP sa fie folosite si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si echipare ale intregului personal.

Am demarat, de putin timp, procedurile pentru construirea a doua noi penitenciare, ceea ce va contribui atat la reducerea numarului de condamnari pronuntate la adresa Romaniei de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru lipsa conditiilor din penitenciare, dar cu siguranta, va contribui si la oferirea unor conditii de munca la standarde internationale.

Sunt convins ca unii dintre cei prezenti astazi aici vor avea sansa de a lucra in aceste noi unitati.

Evident, Romania nu va putea rezolva singura problema aducerii infrastructurii penitenciare la nivelul cerut unui stat membru al Uniunii Europene.

Din Romania a pornit, astfel, o initiativa la care s-au alaturat 11 state membre pentru a solicita Comisiei Europene alocarea de fonduri pentru infrastructura penitenciara, ca o conditie esentiala de reducere a riscului savarsirii unor noi infractiuni si de reintegrare sociala a persoanelor condamnate.

Este o dovada a faptului ca problema nu este specifica Romaniei, dar si a faptului ca Romania are capacitatea de a aduna in jurul sau parteneri europeni pentru proiecte comune.

Foarte putine state membre au reusit, de-a lungul existentei Uniunii, sa reuneasca 12 ministri in jurul unei initiative.

Sunt convins ca incepand din 2017 acest proiect va deveni o realitate care va contribui si la schimbarea pozitionarii societatii romanesti fata de locul si rolul sistemului penitenciar.

Cu toate aceste probleme si cu multe altele va veti confrunta, dar nu trebuie sa uitati nicio clipa ca trebuie sa contribuiti la reintegrarea sociala a persoanelor condamnate!

Indiferent de conditii, trebuie sa-i dam fiecarui om sansa de a se indrepta, iar datoria voastra este sa faceti tot ceea ce va sta in putinta pentru a-i ajuta sa se schimbe.

Sunteti tineri, aveti viitorul in fata.

Fiti constienti ca un moment de slabiciune in fata tentatiilor ar putea, sa va puna in rand cu cei pe care de astazi aveti datoria sa ii supravegheati.

Fiti demni, integri si rasplata pe care o veti primi va fi de zeci de ori mai mare decat va imaginati: o constiinta curata!

Si cum imi spunea un prieten cu multa experienta, pentru a reusi in viata trebuie sa muncesti, sa ai incredere in tine, dar si noroc.

Asa ca va urez, din nou, succes si mult noroc”.