ADRIAN CONSTANTIN vs. ROMANIA – Schimbarea incadrarii juridice a faptelor in etapa deliberarii/ dupa inchiderea dezbaterilor este contrara cerintelor Art. 6.3.a (dreptul la informare cu privire la natura acuzatiei) si Art. 6.3.b (dreptul de a dispune de timpul necesar pregatirii apararii), chiar si atunci cand aceasta opereaza aparent in favoarea inculpatului (din abuz in serviciu, in neglijenta in serviciu). Incalcarea dreptului la un proces echitabil

In cauza Adrian Constantin contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a drepturilor prevazute de Art. 6.3 literele a) si b), prin raportare la dispozitiile Art. 6.1 din Conventie.

Curtea a constatat ca instanta nationala de ultim grad (Curtea Suprema de Justitie) a schimbat in timpul deliberarii/ dupa inchiderea dezbaterilor incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina reclamantului, cu incalcarea drepturilor oricarui inculpat de a fi informat in mod detaliat cu privire la natura si cauza acuzatiei (Art. 6.3 lit. a) si de a dispune de timpul si de facilitatile necesare pregatirii apararii (Art. 6.3 lit. b). Desi schimbarea incadrarii juridice a faptelor a vizat doar elementul moral, Curtea a apreciat ca infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice retinuta initial impotriva reclamantului a fost diferita de infractiunea de neglijenta in serviciu pentru care acesta a fost in cele din urma condamnat.

Argumentul Guvernului potrivit caruia schimbarea incadrarii juridice a operat in favoarea reclamantului a fost respins.

Reprezentat de avocatul Mariana Florica Nedelcu din Baroul Braila, Adrian Constantin a obtinut 3.200 euro daune morale si materiale. Curtea s-a pronuntat in echitate, insa a stabilit ca prejudiciul moral cauzat reclamantului, condamnat definitiv printr-o procedura contrara cerintelor dreptului la un proces echitabil, nu poate fi reparat pe calea simplei constatari a incalcarii Conventiei. Judecatorii europeni au apreciat ca situatia reclamantului poate fi efectiv remediata printr-un nou proces, redeschis la solicitarea acestuia, amintind in acest sens dispozitiile procesual penale (art. 408/1 Cpp in vigoare la acea data) care permit revizuirea in cazul constatarii de catre CEDO a incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale unui reclamant.

>>Hotararea CEDO in cauza Adrian Constantin contra Romaniei (cererea nr. 21175/03; Sectia a III-a, 12 aprilie 2011)

Extras din hotarare:

"16. Reclamantul denunta incalcarea dreptului sau la un proces echitabil si a dreptului sau la aparare ca urmare a examinarii probelor administrate in speta si a schimbarii incadrarii juridice a faptelor efectuate de Curtea Suprema de Justitie in etapa deliberarii. Acesta subliniaza faptul ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor, care consta, in circumstantele spetei, intr-o reincadrare avand in vedere faptul ca a fost trimis in judecata pentru o infractiune care presupunea o greseala intentionata, in timp ce, in final, a fost condamnat pentru o infractiune care presupune doar neglijenta, nu i-a fost favorabila. In fapt, reclamantul evidentiaza ca pana la acest stadiu al procedurii fusese achitat.

17. Guvernul admite ca schimbarea incadrarii juridice a faptelor reprosate reclamantului, in etapa deliberarii, poate fi interpretata ca fiind contrara dispozitiilor Art. 6.3 lit. a) si b). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca, in realitate, schimbarea incadrarii juridice denuntate de reclamant i-a fost favorabila. In aceasta privinta, se subliniaza ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care a fost condamnat in cele din urma este mai usoara decat cea prevazuta pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, de care a fost initial acuzat.

In plus, Guvernul evidentiaza faptul ca schimbarea incadrarii juridice mentionate anterior a avut impact doar asupra elementului moral al infractiunii, ceea ce a redus considerabil orice atingere eventuala adusa dreptului la aparare al reclamantului. In fapt, Curtea Suprema de Justitie a realizat aceasta schimbare a incadrarii juridice a faptelor doar dupa o analiza a documentelor furnizate la dosar de la inceputul procedurii si supuse dezbaterii partilor. Niciun alt document nu a fost prezentat in fata instantei de recurs.

18. Curtea reaminteste ca echitatea unei proceduri se apreciaza in raport cu ansamblul acesteia. Dispozitiile Art. 6.3 exprima necesitatea acordarii unei atentii deosebite notificarii 'acuzatiei' aduse persoanei in cauza. Actul sesizarii joaca un rol determinant in urmarirea penala: dupa notificare, persoana trimisa in judecata este oficial instiintata in scris cu privire la temeiul legal si factual al acuzatiilor care i se aduc. Art. 6.3 lit. a) ii recunoaste acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzatiei, adica la faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si incadrarea juridica a faptelor, si aceasta in mod detaliat (Pelissier si Sassi vs. Franta, Marea Camera, nr. 25444/94, par. 51, CEDO 1999-II).

19. Sfera de aplicare a acestei dispozitii trebuie apreciata, in special, in lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat la Art. 6.1 din Conventie. In materie penala, o informare precisa si completa cu privire la acuzatiile aduse unui acuzat, si deci cu privire la incadrarea juridica pe care instanta o poate retine impotriva sa, este o conditie esentiala a echitatii procedurii. Dispozitiile Art. 6.3 lit. a) nu impun nicio forma deosebita de informare a acuzatului cu privire la natura si cauza acuzatiei care i se aduce. In sfarsit, exista o legatura intre lit. a) si b) de la Art. 6.3, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie analizat in lumina dreptului acuzatului de a-si pregati apararea (Pelissier si Sassi, citata anterior, par. 52-54).

20. In speta, in ceea ce priveste prima parte a capatului de cerere al reclamantului privind examinarea probelor, Curtea reaminteste ca nu este competenta sa examineze o cerere referitoare la erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanta interna, cu exceptia cazului si in masura in care aceste erori pot sa fi generat o atingere adusa drepturilor si libertatilor garantate de Conventie. Pe de alta parte, desi Conventia garanteaza la Art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza si admisibilitatea probelor sau examinarea acestora, materie care intra in primul rand sub incidenta dreptului intern si a instantelor nationale (a se vedea, Garcia Ruiz vs. Spania, Marea Camera, nr. 30544/96, par. 28, CEDO 1999-I). Curtea nu poate aprecia ea insasi elementele de fapt care au condus o instanta nationala sa adopte o astfel de decizie si nu alta, altfel aceasta ar actiona ca o instanta de gradul trei sau patru si ar incalca limitele misiunii sale (Kemmache vs. Franta - nr. 3, 24 noiembrie 1994, par. 44, seria A, nr. 296-C). Prin urmare, in absenta oricarui indiciu de arbitrar, Curtea considera ca examinarea probelor de catre Curtea Suprema de Justitie nu poate duce la o incalcare a Art. 6.1 din Conventie. Ramane de analizat chestiunea schimbarii incadrarii juridice a faptelor de catre Curtea Suprema de Justitie.

21. Curtea nu doreste sa conteste dreptul Curtii Supreme de Justitie, conform art. 334 Cpp, de a schimba incadrarea juridica a acuzatiei cu care a fost sesizata in mod legal (a se vedea, mutatis mutandis, Pelissier si Sassi citata anterior, par. 62). Totusi, Curtea observa faptul ca acest drept era insotit de garantii procedurale in favoarea inculpatului. In fapt, conform dreptului intern, instanta care considera ca incadrarea juridica data faptelor prin actul de trimitere in judecata trebuie modificata trebuie sa solicite partilor sa isi prezinte observatiile cu privire la acest subiect si sa transmita inculpatului faptul ca are dreptul de a solicita examinarea cauzei la sfarsitul sedintei sau amanarea sedintei pentru a-si putea pregati apararea (supra, par. 13). Garantiile procedurale mentionate anterior se aplica oricarei schimbari de incadrare juridica, indiferent de elementul infractiunii (legal, material sau moral) vizat.

22. In speta, Curtea Suprema de Justitie a schimbat incadrarea juridica a faptelor doar in timpul deliberarii, deci dupa incheierea dezbaterilor (a se vedea, in acelasi sens, Pelissier si Sassi, citata anterior, par. 55). In mod evident, era prea tarziu pentru exercitarea dreptului la aparare (a se vedea, a contrario, Dallos vs. Ungaria, nr. 29082/95, par. 47-53, CEDO 2001-II; Vesque vs. Franta, 7 martie 2006, nr. 3774/02, par. 42-43).

23. In plus, Curtea constata ca, in ceea ce priveste elementul moral, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta la art. 248 Cp retinuta initial impotriva reclamantului este diferita de infractiunea de neglijenta in serviciu prevazuta la art. 249 Cp pentru care acesta a fost condamnat in cele din urma (a se vedea si Drassich vs. Italia, nr. 25575/04, par. 39, 11 decembrie 2007). In fapt, daca in primul caz, exista infractiune doar daca exista intentie, in al doilea caz, culpa este suficienta. Curtea observa ca elementul moral al infractiunii de neglijenta in serviciu nu a fost niciodata dezbatut de parti si ca schimbarea incadrarii juridice efectuata de Curtea Suprema de Justitie poate fi, prin urmare, perceputa ca surprinzandu-l pe reclamant.

24. In fapt, Curtea retine ca reclamantului nu i s-a reprosat niciodata, de catre autoritatile judecatoresti, o eventuala neglijenta in serviciu. Actul de trimitere in judecata si examinarea de catre toate instantele de fond vizau infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice; In plus, inainte de verdictul instantei de prim grad, acuzatiile vizau chiar un abuz in forma calificata, din cauza valorii prejudiciului.

25. In aceste conditii, Curtea nu poate admite argumentul Guvernului conform caruia orice eventuala atingere adusa dreptului la aparare al reclamantului a fost considerabil redusa ca urmare a faptului ca schimbarea incadrarii juridice mentionata anterior a avut impact doar asupra elementului moral al infractiunii. Bineinteles, este adevarat ca noua interpretare a probelor efectuata de Curtea Suprema s-a bazat pe fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de instantele inferioare. Bineinteles, Curtea reaminteste ca acuzatul are dreptul de a fi informat nu doar cu privire la faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si cu privire la incadrarea juridica a faptelor, si aceasta in mod detaliat (supra, par. 19 si, mutatis mutandis, Penev vs. Bulgaria, nr. 20494/04, par. 42, 7 ianuarie 2010). In aceasta privinta, Curtea subliniaza faptul ca nu este deloc vorba despre a aprecia temeinicia mijloacelor de aparare pe care reclamantul le-ar fi putut invoca daca ar fi avut posibilitatea de a dezbate infractiunea pentru care a fost condamnat in cele din urma. Curtea evidentiaza doar faptul ca se poate sustine ca aceste motive erau diferite de cele alese pentru a contesta acuzatia principala (Pelissier si Sassi, citata anterior, par. 60 si 62; Sadak si altii vs. Turcia, nr. 29900/96, 29901/96, 29902/96 si 29903/96, par. 55, CEDO 2001-VIII; Drassich, citata anterior, par. 40).

26. Curtea nu poate admite nici argumentul Guvernului conform caruia schimbarea incadrarii juridice realizate de Curtea Suprema i-a fost favorabila reclamantului, avand in vedere pedeapsa mai usoara prevazuta pentru infractiunea de neglijenta in serviciu. In aceasta privinta, Curtea constata ca doar in urma hotararii Curtii Supreme de Justitie reclamantul a fost condamnat pentru prima oara.

27. Avand in vedere toate aceste elemente, Curtea considera ca s-a adus o atingere dreptului reclamantului de a fi informat in mod detaliat cu privire la natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa, precum si dreptului sau de a dispune de timpul si facilitatile necesare pregatirii apararii sale.

28. Prin urmare, a fost incalcat art. 6.3 lit. a) si b) din Conventie, coroborat cu Art. 6.1, care prevede o procedura echitabila".