ACHITAREA JUDECATORULUI FIERARU – Fapta nu exista. Sentinta Curtii de Apel Ploiesti in dosarul 977/42/2015 privindu-l pe fostul judecator Stefan Fieraru: “Procurorul a mers in totalitate pe cele declarate de martorul denuntator si a facut conexiuni cu unele imprejurari de fapt, dar nu a putut proba, fara urma de indoiala, ca inculpatul i-a promis acestuia interventia la un judecator”

Prin sentinta penala 27 in dosarul 977/42/2015, Curtea de Apel Ploiesti l-a achitat, in baza art. 16 lit. a) C.p.p. care prevede ca “fapta nu exista”, pe fostul judecator Stefan Fieraru de la CA Ploiesti, trimis in judecata pentru trafic de influenta.

Procurorii DNA – Serviciul Teritorial Ploiesti – au retinut in rechizitoriu faptul ca: “In cursul anului 2008, inculpatul Fieraru Stefan, in calitate de judecator la Curtea de Apel Ploiesti, a pretins si primit de la o persoana (denuntator in cauza), foloase materiale, constand in contravaloarea materialelor de constructie si manopera unor lucrari efectuate la doua imobile detinute de magistrat si familia acestuia in municipiul Ploiesti, precum si contravaloarea unei racle edificate in incinta unui cimitir din municipiul Ploiesti, toate in valoare de 231.443 lei.
In schimbul acestor foloase, inculpatul a promis denuntatorului ca isi va exercita influenta pe langa judecatorii din cadrul Tribunalului Prahova care aveau spre solutionare o cauza penala in care denuntatorul avea calitatea de inculpat, in scopul adoptarii unei solutii favorabile acestuia din urma”.

Curtea de Apel Ploiesti. Sentina penala 27

Stadiu procesual: Fond

Obiectul dosarului: Traficul de influenta (art.291 NCP)

Solutia pe scurt:

“In baza art.396 alin. 5 rap. la art.16 lit. a) C.p.p., achita pe inculpatul FIERARU STEFAN, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prev. de art.291 C.p. rap. la art.7 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplic. art.5 C.p., fapta comisa in perioada anului 2008. Dispune ridicarea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanta nr.11/P/2013 din 08.12.2015 a Parchetului de pe langa ICCJ – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Ploiesti. Cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 05.03.2018.”

Extras din sentinta:

“Desi intre cei doi au existat relatii cu privire la efectuarea unor lucrari de constructie la imobilul inculpatului, nu rezulta cu certitudine ca acestea au fost efectuate gratis si cu promisiunea ca martorul denuntator va fi ajutat cu respectivul dosar penal. Dupa ce inculpatul a aflat de la martorul denuntator ca are o firma de constructii, cei doi s-au inteles sa fie efectuate unele lucrari de acest gen la locuinta inculpatului, astfel ca, in perioada martie-noiembrie 2008, martorul denuntator a efectuat lucrari de constructie, lucrari recunoscute de catre inculpat in declaratiile date.

In ceea ce priveste intelegerea dintre cei doi, Curtea constata ca acestia nu au incheiat un contract scris, inculpatul afirmand in declaratiile sale ca nu avea nevoie de un document scris, iar martorul denuntator a confirmat ca inculpatul i-a spus sa cumpere materialele necesare si sa efectueze lucrarile pe firma sa, urmand ca la final sa-i achite pretul. (…)

Curtea observa ca, in primul rand, procurorul a luat in considerare valoarea lucrarilor efectuate, asa cum au fost evaluate de catre expertul din faza urmaririi penale, iar, in al doilea rand, data remiterii sumei de 10.000 euro, dupa care a ajuns la concluzia ca diferenta este destul de mare si reprezinta foloase necuvenite si primite de inculpat in schimbul promisiunii ca va interveni in solutionarea favorabila a cauzei penale evocate. Insa, in declaratia sa inculpatul a afirmat ca in toamna anului 2008 i-a platit martorului denuntator suma de 60.000 lei pentru lucrarile efectuate de acesta la imobilul sau, bani pe care acesta i-a primit personal fara a se mai intocmi vreun document ( chitanta), aspect confirmat de martora...
Remiterea sumei de 60.000 lei nu a fost recunoscuta de catre martorul denuntator, in declaratiile date, acesta afirmand ca nu a primit de la inculpat decat 10.000 euro. Se constata de catre instanta ca in aceasta privinta exista pozitii antagonice, inculpatul afirmand remiterea banilor, in timp ce martorul denuntator nu recunoaste acest lucru. Or, acest fapt era esential de dovedit de catre acuzare, in vederea elucidarii aspectului platii lucrarilor efectuate de martorul denuntator, in conditiile in care, suma respectiva, adaugata la cei 10.000 euro, s-ar apropia de valoarea lucrarilor evaluate prin expertiza efectuata. (…)

Din declaratia fratelui martorului denuntator care a afirmat ca: 'nu mi-a spus fratele meu ca va efectua lucrarile la inceput gratis, ci in schimbul unor sume de bani si prin firma sa', rezulta ca martorul denuntator nu avusese vreo intelegere cu inculpatul in sensul de a suporta lucrarile in schimbul unui ajutor, ci avand convingerea ca va primi banii cuveniti, dar au aparut ulterior neintelegeri. (…)

Faptul ca inculpatul nu a solicitat emiterea facturilor de catre firma martorului denuntator nu conduce ab initio la concluzia ca a fost incalcata vreo norma penala ori chiar de conduita. Din contra, societatea comerciala ce desfasoara activitati economice este obligata sa emita facturi pentru toate operatiunile economice.(...)

Curtea constata ca singura proba in acuzare o reprezinta declaratia martorului denuntator. (…)

Constata instanta ca procurorul a mers in totalitate pe cele declaratae de martorul denuntator si a facut conexiuni cu unele imprejurari de fapt (…), dar nu a putut proba, fara urma de indoiala, ca inculpatul i-a promis acestuia interventia la un judecator.”

>>Sentinta penala 27 in dosarul 977/42/2015