ACHITARE ABUZ IN SERVICIU – CAO, decizia nr. 448/A/19.06.2015: „Daca am accepta opinia procurorului ar insemna sa acceptam ca exista abuz in serviciu si in situatia in care agentul constatator intocmeste procesul-verbal prin care aplica sanctiunea avertismentului”. Neaplicarea amenzii nu se circumscrie laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu in conditiile in care agentul constatator are ca alternativa posibilitatea legala de a sanctiona contravenientii si cu avertisment

Prin decizia penala nr. 448/A/19.06.2015 pronuntata in dosarul nr. 4105/111/2011, Curtea de Apel Oradea-Sectia penala si pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de DNA-ST Oradea si de inculpatii D.I.S., L.G.M.M., S.S.M., T.C.V., I.A.S., I.V., B.C.A. si T.M. impotriva sentintei penale nr. 2/13.01.2014 a Tribunalului Bihor, pe care a desfiintat-o, dispunand printre altele achitarea inculpatilor – inspectori de trafic in cadrul Agentiei A.R.R. Bihor – sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice. Pentru a dispune astfel, instanta de apel a apreciat ca neaplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii de catre inspectorul de trafic in cadrul Autoritatii Rutiere Romane nu se circumscrie laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu, in conditiile in care acesta avea ca alternativa posibilitatea legala de a sanctiona contravenientii si cu avertisment.

---

Obiectul dosarului: luarea de mita (art. 254 CP 1969).

Faptele deduse judecatii: luarea de mita - art. 254 alin. (1) si (2) CP 1969 rap. la art. 6 si art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitatea la luare de mita - art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) si (2) CP 1969; abuzul in serviciu contra intereselor publice - art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 CP 1969; falsul intelectual - art. 248 CP 1969; traficul de influenta - art. 257 CP 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

>>Decizia nr. 448/A/19.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea-Sectia penala si pentru cauze cu minori, in dosarul nr. 4105/111/2011

Solutia:

"In baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cpp, admite apelul penal declarat de Directia Nationala Anticoruptie-Serviciul Teritorial Oradea si inculpatii D.I.S., L.G.M.M., S.S.M., T.C.V., I.A.S., I.V., B.C.A. si T.M. impotriva sentintei penale nr. 2/13.01.2014 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care o desfiinteaza in sensul ca: 1. Descontopeste pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului D.I.S. in pedepsele componente, respectiv 6 pedepse de cate 3 ani inchisoare fiecare si 2 pedepse de cate 1 an si 6 luni inchisoare fiecare. inlatura dispozitiile privind condamnarea inculpatului D.I.S. pentru infractiunile retinute in sarcina acestuia la punctele 1, 2, 3, 5 si 6 din rechizitoriu. In baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera c) Cpp, achita pe inculpatul D.I.S. pentru infractiunile de luare de mita retinute in sarcina acestuia la punctele 1 si 3 din rechizitoriu. In baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul D.I.S. pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctul 1, 2, 3, 5 si 6 din rechizitoriu. Mentine dispozitia privind condamnarea inculpatului D.I.S. la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu aplicarea art. 86/1 cod penal pentru comiterea infractiunii de luare de mita retinuta in sarcina acestuia la punctul 4 din rechizitoriu. 2. Descontopeste pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului L.G.M.M. in pedepsele componente de cate 2 ani inchisoare fiecare aplicate pentru infractiunile prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. (1) si (2) Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, art. 74 litera a) si 76 litera c) Cod penal. Inlatura dispozitia privind retinerea in favoarea inculpatului L.G.M.M. a circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 lit. a) si 76 Cod penal. In baza art. 386 Cpp, schimba incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului L.G.M.M. la punctele 1 si 3 din rechizitoriu din 2 infractiuni prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. (1) si (2) Cod penal raportat la art. 6 si 7 din Legea 78/2000, art. 74 litera a) si 76 litera c) Cod penal in 2 infractiuni prevazute de art. 257 cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, text in baza carui condamna pe inculpatul L.G.M.M. la 2 pedepse de cate 2 ani inchisoare fiecare. In baza art. 33-34 cod penal contopeste pedepsele mai sus aratate in pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, fara a-i mai adauga vreun spor, astfel ca inculpatul va executa o pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare. Mentine dispozitiile privind aplicarea art. 86/1 Cod penal. 3. Inlatura dispozitia privind condamnarea inculpatei T.M. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. (1) si (2) Cod penal raportat la art. 6 si 7 din Legea 78/2000, art. 74 litera a) si 76 litera c) Cod penal. In baza art. 386 Cpp, schimba incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatei T.M. la punctul 3 din rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. (1) si (2) Cod penal raportat la art. 6 si 7 din Legea 78/2000, art. 74 litera a) si 76 litera c) Cod penal in infractiunea prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, art. 74 litera a) si 76 litera c) Cod penal, text in baza caruia condamna pe inculpata T.M. la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare. Mentine dispozitiile privind aplicarea art. 81 cod penal si reduce durata termenului de incercare de la 4 ani la 3 ani si 6 luni. 4. Descontopeste pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului S.S.M. in pedepsele componente, respectiv 3 pedepse de cate 2 ani fiecare, 1 pedeapsa de 3 ani inchisoare si 1 pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare. inlatura dispozitia privind condamnarea inculpatului S.S.M. pentru infractiunea de abuz in serviciu retinuta in sarcina acestuia la punctul 7b din rechizitoriu. In baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul S.S.M. pentru infractiunea de abuz in serviciu retinuta in sarcina acestuia la punctul 7b din rechizitoriu. Recontopeste celelalte pedepse mai sus mentionate in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, fara a-i mai adauga vreun spor, astfel ca inculpatul S.S.M. va executa o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare. Mentine dispozitiile privind aplicarea art. 86/1 cod penal. 5. Descontopeste pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului T.C.V. in pedepsele componente, respectiv 5 pedepse de cate 3 ani fiecare si 1 pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare. Inlatura dispozitiile privind condamnarea inculpatului T.C.V. pentru comiterea infractiunilor de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 10, 11, 12, 13 si 14 din rechizitoriu. in baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul T.C.V. pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 10, 11, 12, 13 si 14 din rechizitoriu. Mentine dispozitia privind condamnarea inculpatului T.C.V. la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu aplicarea art. 86/1 Cod penal pentru infractiunea de luare de mita (punctul 10 rechizitoriu). 6. Descontopeste pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului I.A.S. in 4 pedepse componente de cate 3 ani inchisoare fiecare. inlatura dispozitiile privind condamnarea inculpatului I.A.S. pentru comiterea infractiunilor de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 8,16.b, 17 si 18 din rechizitoriu. in baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul I.A.S. pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 8, 16.b, 17 si 18 din rechizitoriu. 7. Descontopeste pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului I.V. in pedepsele componente, respectiv 4 pedepse de cate 3 ani inchisoare fiecare si 2 pedepse de cate 1 an si 6 luni inchisoare fiecare. inlatura dispozitiile privind condamnarea inculpatului I.V. pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 7.a, 19, 20 si 21 din rechizitoriu. In baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul I.V. pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestuia la punctele 7.a, 19, 20 si 21 din rechizitoriu. Recontopeste pedepsele de 1 an si 6 luni inchisoare (punctul 7a rechizitoriu) si 3 ani inchisoare (punctul 19 rechizitoriu) in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, fara a-i mai aplica vreun spor, astfel ca inculpatul ca executa o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare. Mentine dispozitiile privind aplicarea art. 86/1 Cod penal. 8. Inlatura dispozitia privind condamnarea inculpatului B.C.A. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu retinuta in sarcina acestuia la punctul 16.a din rechizitoriu si pe cele privind aplicarea art. 71 cod penal raportat la art. 64 litera a) teza a II si b) cod penal, art. 81 cod penal, art. 82 cod penal si art. 83 cod penal. In baza art. 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 litera b) Cpp, achita pe inculpatul B.C.A. pentru infractiunea de abuz in serviciu retinuta in sarcina acestuia la punctul 16.a din rechizitoriu. Reduce termenele de incercare stabilite in sarcina inculpatilor D.I.S., S.S.M., T.C.V. si I.V. de la cate 6 ani pana la cate 5 ani pentru fiecare. inlatura dispozitiile privind obligarea inculpatilor la plata despagubirilor civile acordate partilor civile ANAF reprezentanta prin Directia Generala a Finantelor Publice Cluj Napoca-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bihor, Primaria municipiului Oradea, Primaria comunei Derna, Primaria comunei Girisu de Cris. Respinge cererile de acordare a despagubirilor civile formulate de partile civile mai sus mentionate. Inlatura dispozitiile privind obligarea inculpatului D.I.S. la restituirea catre martorul T.G. a sumei de 1500 lei si catre martorul O.D. a sumei de 200 lei (pentru fapta de la punctul 2 din rechizitoriu), precum si pe cele privind confiscarea de la inculpatul D.I.S. a sumei de 500 lei (punctul 3 din rechizitoriu). in baza art. 257 Cod penal raportat la art. 256 alin. (2) cod penal, dispune confiscarea de la inculpatul Lupu Gheorghe a sumelor de 1500 lei (punctul 1 rechizitoriu) si 500 lei (punctul 3 din rechizitoriu). inlatura dispozitiile privind obligarea inculpatilor I.A.S. si B.C.A. la plata sumelor de 40.600 lei si respectiv 16.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului. Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare acordate in favoarea statului de catre prima instanta, urmand ca inculpatii D.I.S., L.G.M.M., T.M., S.S.M., T.C.V. si I.V. sa fie obligati la plata a cate 8000 lei fiecare cheltuieli judiciare in favoarea statului. Mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate. in baza art. 275 alin. (3) Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat in apel raman in sarcina acestuia".

Extras din decizie:

"Referitor la infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina tuturor inculpatilor din cauza curtea constata ca in sarcina acestora s-a retinut ca acestia, in calitate de inspectori de trafic in cadrul Agentiei ARR Bihor, nu au aplicat amenzile contraventionale care se impuneau, prin incalcarea cu stiinta a atributiilor de serviciu, care ii obligau sa constate contraventiile in conformitate cu realitatea si sa aplice aplice sanctiunea legala a amenzii, cauzand in mod intentionat un prejudiciu bugetului de stat, concomitent obtinerea de catre contravenient a unui avantaj patrimonial constand in valoarea amenzii neaplicate.

Art. 248 Cod penal 1969 incrimina abuzul in serviciu contra intereselor publice, stabilind ca: 'Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani'.

Cu referire la aceasta infractiune, art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 prevede ca: 'Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice (...) daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani'.

Atat abuzul in serviciu contra intereselor publice, cat si luarea de mita erau plasate in Capitolul I, Titlul VI din Partea speciala a Codului penal, capitol intitulat 'Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul'.

In sens larg, luarea de mita poate fi calificata drept 'abuz in serviciu', insa aceasta cunoaste o reglementare speciala, reprezentand o diferenta specifica a genului proxim – abuzul in serviciu.

Fiind o infractiune de pericol, infractiunea de luare de mita se consuma in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, respectiv in momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori in momentul in care faptuitorul accepta sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase. Cu toate ca functionarul trebuie sa actioneze cu un scop special (constand in indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri) legea nu cere ca scopul urmarit prin savarsirea faptei sa fie efectiv realizat. Daca scopul urmarit se realizeaza si faptuitorul efectueaza un act contrar indatoririlor sale de serviciu, act care constituie prin el insusi o infractiune, infractiunea de luare de mita intra in concurs cu acea infractiune.

Abuzul in serviciu contra intereselor publice este o infractiune de rezultat, realizabila printr-o inactiune (neindeplinirea unui act) ori printr-o actiune (indeplinirea defectuoasa a unui act), in exercitiul atributiilor de serviciu, daca in ambele cazuri s-a produs o 'tulburare insemnata' ori o 'paguba' in sensul textului incriminator.

Subiect activ al infractiunii este functionarul public aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, in speta inculpatii avand calitatea de functionari publici in sensul prevazut atat de vechiul, cat si de noul Cod penal.

Astfel, potrivit art. 147 al. (1) cod penal prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera articolul 145 cod penal.

Potrivit art. 145 cod penal prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel, care potrivit legii, sunt de interes public.

Art. 175 din noul cod penal atribuie un sens mai larg decat cel stabilit de art. 147 cod penal 1969 notiunii de functionar public si, chiar mai larg decat definitia data de Lrgea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, introducand in categoria acestuia si persoane care, potrivit legii vechi, aveau calitatea de simpli functionari.

La dosarul cauzei s-a depus de catre inculpati adresa nr. xxxxx/24.05.2011 potrivit careia salariatii Autoritatii Romane nu fac parte din categoria functionarilor publici, raporturile de munca fiind supuse reglementarilor legii nr. 53/2003.

Impartasim opinia instantei de fond care a apreciat ca adresa ARR Bihor nu are nici o relevanta juridica, in conditiile in care calitatea de functionar public a inculpatilor din prezenta cauza se impune sa fie constatata prin prisma dispozitiilor art. 147 cod penal.

Or, in baza ordonantei guvernului nr. 625/1998 s-a infiintat Autoritatea Rutiera Romana, institutie publica cu personalitate juridica, organism tehnic specializat al Ministerului Transportului pentru transportul rutier desemnat sa asigure in principal inspectia si controlul in trafic al starii tehnice al autovehiculelor rutiere si remorcilor, precum si ale indeplinirii conditiilor de operare a transporturilor rutiere, inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale privind conditiile de siguranta a transporturilor rutiere si de protectie a mediului, licentierea operatorilor de transport rutier, etc. Raportat la considerentele expuse anterior este evidenta calitatea de functionar public a inculpatilor angajati in cadrul ARR Bihor institutie publica potrivit textelor mai sus analizate.

Latura obiectiva a infractiunii se poate realiza alternativ, fie printr-o inactiune (neindeplinirea unui act) ori printr-o actiune (indeplinirea defectuoasa a unui act), in exercitiul atributiilor de serviciu, daca in ambele cazuri s-a produs o 'tulburare insemnata' ori o 'paguba' in sensul textului incriminator.

In speta s-a apreciat de catre procuror ca, odata constatate contraventiile de catre inculpati, acestia aveau obligatia de a aplica sanctiunea amenzii contraventionale, al carei cuantum a fost stabilit tot de catre procuror, la minimul prevazut de textul legal.

Potrivit rechizitoriului si instantei de fond, procedand in acest fel inculpatii au pagubit bugetul de stat, prin neincasarea amenzilor prevazute de lege pentru contraventiile constatate.

Regimul juridic al contraventiilor a fost reglementat de catre legiuitorul roman prin emiterea Ordonantei de Guvern nr. 2/2001 potrivit careia legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala.

Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Articolul 5 al textului legal mai sus mentionat prevede ca sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si munca in folosul comunitatii. Sanctiunile contraventionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii agentului economic, retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv si desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala. Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Potrivit art. 6 avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica.

Art. 7 din OG 2/2001 prevede ca avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Potrivit art. 15 din OG nr. 2/2001 contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.

Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

De asemenea potrivit art. 21 alin. (3) din OG 2/2001 sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.

Raportat la textele legale mentionate anterior curtea constata ca inculpatii, avand calitate de agenti constatatori, odata cu constatarea contraventiilor aveau posibilitatea legala de a aplica una din sanctiunile contraventionale principale - avertismentul si amenda contraventionala - prevazute de textele legale incriminatoare, sanctiunea urmand a fi aplicata in limitele prevazute de actul normativ si trebuind sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Totodata curtea constata ca inculpatii, in calitate de agenti constatatori aveau posibilitatea de a aplica santiunea si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Din actele dosarului rezulta ca, contraventiile constatate de catre inculpati erau reglementate de urmatoarele acte normative: OUG nr. 109/2005, OG nr. 37/2001 si HGR 1175/2007, in cuprinsul carora se arata ca prevederile lor se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare – art. 63 din OUG 109/2005, art. 10 din OG 37/2001 si art. 43 din HGR 1175/2007.

Prin urmare, inculpatii, in calitate de agenti constatatori, aveau posibilitatea, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal, de a aplica contravenientilor sanctiunea avertismentului verbal sau scris, daca apreciau ca aceasta sanctiune este suficienta pentru apararea valorilor sociale ocrotite de legea contraventionala, situatie in care nu se poate vorbi de cauzarea unor pagube bugetului de stat.

Daca am accepta opinia procurorului, insusita de instanta de fond, ar insemna sa acceptam ca exista infractiunea de abuz in serviciu si in situatia in care agentul constatator intocmeste procesul-verbal prin care aplica sanctiunea avertismentului, deoarece, ceea se reproseaza inculpatilor nu este neintocmirea actului constatator, ci nesanctionarea de catre acestia a contravenientilor cu sanctiunea amenzii contraventionale (respectiv cu minimul amenzii prevazute de textul legal incriminator).

In aceste conditii nici un agent constator nu ar mai avea posibilitatea, conferita de altfel de lege, de a aprecia asupra oportunitatii aplicarii uneia din sanctiunile contraventionale pe care legea i le pune la dispozitie si ar trebui sa aplice in mod automat sanctiunea cea mai aspra - amenda contraventionala, in caz contrar, el putand fi acuzat ca a produs un prejudiciu bugetului de stat.

Nu putem impartasi aceasta idee cata vreme, din cuprisul legilor ce reglementeaza materia contraventionala rezulta ca persoanele abilitate sa constate contraventiile savarsite, denumite generic agenti constatori, au posibilitate de a aplica oricare dintre sanctiunile contraventionale prevazute de legile incriminatoare, inclusiv avertismentul scris sau verbal (acestea putand fi aplicat si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune).

(...) instanta de contencios administrativ poate cenzura continutul uni proces verbal de contraventie, in urma sesizarii cu o plangere formulata impotriva acestuia de catre contravenient ori de catre o persoana interesata.

Pe de alta parte, legislatia contraventionala reglementata de OUG 109/2005, art. 10 din OG 37/2001 si art. 43 din HGR 1175/2007 apara valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penala si nu au fost instituite in scopul de a asigura colectarea de sume de bani provenite din amenzile aplicate la bugetul de stat, ci pentru a disciplina activitatile in domeniul carora contin reglementari.

Astfel, art. 1 din OUG 109/2005 prevede ca dispozitiile acestei ordonante de urgenta constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea si asigurarea desfasurarii fluente a transporturilor rutiere de marfuri si de persoane pe teritoriul Romaniei, in conditii de siguranta si calitate, cu respectarea principiilor liberei concurente si a masurilor de protectie a mediului inconjurator, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice si pentru satisfacerea necesitatilor economiei nationale si nevoilor de aparare a tarii.

Activitatile de transport rutier, precum si activitatile conexe acestora se desfasoara astfel incat sa fie respectate reglementarile in vigoare privind conditiile de lucru, de exploatare a vehiculelor rutiere si de utilizare a infrastructurii rutiere, precum si conditiile privind siguranta circulatiei.

In toate raporturile generate de activitatea de transport rutier si de activitatile conexe acesteia, protectia vietii umane si a mediului este prioritara.

De asemenea art. 1 din OG.37/2001 Prezenta ordonanta stabileste cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza operatiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispozitii din domeniul social privind transportul rutier si amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 si Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 si abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operatiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR), denumit in continuare Acordul AETR.

Similar, art. 1 din HGR 1175/2007 stabileste ca norme cuprinse in textul legal mentionat stabilesc cadrul de aplicare in Romania a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (A.D.R.), incheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care Romania a aderat prin Legea nr. 31/1994 si se aplica transporturilor rutiere de marfuri periculoase efectuate pe teritoriul Romaniei, activitatilor de control efectuate in transportul rutier de marfuri periculoase la vehiculele, care circula sau intra pe teritoriul Romaniei dintr-o alta tara, controalelor activitatilor desfasurate de intreprinderi asa cum sunt definite in prezenta hotarare.

Prin urmare, apreciem ca, atat timp cat inculpatii aveau posibilitatea legala de a sanctiona contravenientii si cu sanctiunea avertismentului verbal, neaplicarea de catre acestia a sanctiunii contraventionale a amenzii nu se circumscrie laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu retinuta in sarcina acestora.

Mergand pe aceeasi idee, se apreciaza ca aplicarea unei amenzi contraventionale care nu coincide cu maximul prevazut de actul normativ incident in cauza cauzeaza din nou un prejudiciu bugetului de stat, ipoteza care nu poate fi acceptata de catre instanta.

De asemenea, consideram ca, atat timp cat inculpatii aveau posibilitatea aplicarii sanctiunii avertismentului, nu se poate afirma ca acestia au urmarit sau acceptat ca prin aplicarea acestei sanctiuni contraventionale ar produce o paguba bugetului de stat.

La o analiza mai atenta se poate lesne constata ca legislatia in materie contraventionala urmareste prevenirea unor stari de pericol prin savarsirea de fapte antisociale, precum si sanctionarea comportarilor antisociale care prezinta un pericol social mai redus.

In schimb, infractiunea de abuz in serviciu (in forma retinuta prin rechizitoriu) presupune cauzarea unui prejudiciu sau a unui rezultat in exercitarea atributiilor de serviciu de catre un functionar, motiv pentru care intre cele 2 fapte antisociale nu poate exista o legatura de cauzalitate de natura sa atraga raspunderea concomitenta a inculpatilor din cauza.

Altfel zis, Autoritatea Rutiera Romana nu are atributii de constatare a unor prejudicii materiale pentru ca in situatia omisiunii sesizarii acestora sa devina incidente dispozitiilor penale la care procurorul face referire si drept urmare in absenta existentei unui prejudiciu material cert nu se poate vorbi de savarsirea unei infractiuni de abuz in serviciu in varianta descrisa in rechizitoriu.

Chiar daca s-ar accepta aceasta idee, curtea apreciaza ca nu ar putea fi retinuta infractiunea de abuz in serviciu deoarece nu se poate stabili cu certitudine valoarea prejudiciului care se sustine ca a fost produs bugetului statului.

Organele de urmarire penala au calculat acest prejudiciu luand in considerare limita minima a amenzii prevazuta de legea contraventionala, modalitate de calcul pe care, de asemenea, nu o impartasim.

Astfel, aratam ca, pe de o parte, inculpatii puteau stabili orice suma in limitele prevazute de actul normativ, iar, pe de alta parte, persoanele sanctionate aveau posibilitatea de a contesta in instanta procesul verbal de sanctionare si de a obtine reducerera amenzii sau chiar inlocuirea ei cu sanctiunea avertismentului.

De asemenea, persoanele sanctionate aveau posibilitatea conferita de lege, de a achita in termen de 48 de ore jumatate din minimul amenzii prevazute de lege.

Toate aceste variante atrag posibilitatea ca, in urma sanctionarii contraventionale a unei persoane, la bugetul de stat sa fie varsata o suma mai mica decat amenda aplicata de catre agentul constator ori sa nu fie varsata nici o suma de bani.

In aceste conditii nu putem vorbi in speta de un prejudiciu cert care sa poata atrage raspunderea inculpatilor, cu atat mai mult cu cat, dimpotriva caracterul incert, indoielnic al acestuia si posibilitatea agentului constatator de a aplica amenzi contraventionale sunt definitorii in materie contraventionala.

Apreciem insa, (...) ca inculpatii (care, in calitate de inspectori de trafic in cadrul Agentiei ARR Bihor, nu au aplicat amenzile contraventionale care s-ar fi impus) sa-si fi exercitat in mod defectuos atributiile de serviciu, aducand atingere interesului general si implicit intereselor legitime ale ARR, afectand increderea membrilor comunitatii in aceasta institutie, imprejurare care ar putea antrena raspunderea penala a acestora, in conditiile in care s-ar dovedi ca acestia au produs o tulburare insemnata bunului mers al acestei institutii.

Nu vom analiza acesta imprejurare intrucat prin rechizitoriu instanta nu a fost investita cu aceasta stare de fapt, iar potrivit art. 371 Cpp judecata se margineste la faptele si persoanele aratate in actul de sesizare, iar din cuprinsul actelor de urmarire penala rezulta ca procurorul nu a fost interesat de aceasta infractiune.

De asemenea, o eventuala exercitare defectuoasa a atributiilor de serviciu de catre inculpati poate antrena si raspunderea disciplinara a acestora in conditiile in care se constata ca ar fi incalcat regulamentele de organizare ale institutiei din care faceau parte.

In ceea ce priveste situatiile in care au fost aplicate amenzi pentru alte contraventii decat cele constatate in mod real, avand in vedere si considerentele expuse anterior, apreciem ca starea de fapt descrisa – sanctionarea unei persoane pentru savarsirea unei contraventii inexistente sau pe care aceasta nu a savarsit-o – ar putea constitui, eventual, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, infractiune care de asemenea nu face obiectul sesizarii instantei in prezenta cauza.

In raport de motivele aratate mai sus curtea va dispune achitarea inculpatilor pentru infractiunile de abuz in serviciu retinute in sarcina acestora".

sursa: www.rolii.ro