ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE. LIPSA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE - ICCJ, decizia nr. 431/18.12.2014: „Inalta Curte constata ca in prima instanta s-a pronuntat o solutie de achitare a inculpatilor, iar DNA, fara a propune probe noi, solicita condamnarea acestora direct in apel (singura cale ordinara de atac), doar prin reinterpretarea aceluiasi probatoriu pe baza caruia instanta de fond a pronuntat achitarea, ceea ce contravine jurisprudentei CEDO in materie (Mischie vs. Romania)”

Prin decizia penala nr. 431/A/18.12.2014 pronuntata in dosarul nr. 162/43/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala a respins ca nefondat apelul declarat de PICCJ-DNA-ST Targu Mures impotriva sentintei penale nr. 56/19.12.2013 a Curtii de Apel Targu Mures-Sectia Penala si Pentru Cauze cu Minori si de Familie, prin care au fost achitati inculpatii Andras Nagy (primar al Municipiului Reghin), Maria Sus (notar public), Lucia Bucin, Gavril Aszalos, Nicolae Bazgan, Jozsef Zoltan Bodo, Csaba Eros, Stefan Gyorfi, Arpad Iszlai, Moise Maksai, Ioan Nistor Oprea, Maria Precup, Ionel Rinja, Dan Dorul Rus, Petru Rus, Mircea Vasile Suciu, Ion Tusnea, Mircea Ungureanu (fosti consilieri in cadrul Consiliului Local al Municipiului Reghin in perioada 2004-2008) si Ioan Pintea (director si presedinte al Consiliului de Administratie al SCM Lemn Metal Reghin).

---

Decizia nr. 431/A/18.12.2014. Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala

pres. Marius Dan FOITOS

jud. Luminita ZGLIMBEA

jud. Angela DRAGNE

Obiectul dosarului: infractiuni de coruptie (Legea nr. 78/2000).

Faptele deduse judecatii: abuzul in serviciu contra intereselor publice - art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 CP 1969; instigarea la abuz in serviciu contra intereselor publice - art. 25 CP 1969 raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 CP 1969; complicitatea la abuz in serviciu contra intereselor publice - art. 26 CP 1969 raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 CP 1969; nerespectarea de catre administrator, presedinte al societatii cooperative sau director executiv a prevederilor legale privind instrainarea si transmiterea folosintei imobilizarilor corporale - art. 114 lit. d) din Legea 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei.

Solutia: „Respinge, ca nefondat, apelul declarat de PICCJ-DNA-Serviciul Teritorial Targu Mures impotriva sentintei penale nr. 56 din 19 decembrie 2013 a Curtii de Apel Targu Mures-Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, privind pe inculpatii N., S., B., A., B., B., E., G., I., M., O., P., R., R., R., S., T., U. si P. Onorariul aparatorilor desemnati din oficiu pentru inculpatii N., A., S., B., B., P., R., E., in suma de cate 100 lei, se va plati din fondul Ministerului Justitiei. Onorariul aparatorilor desemnati din oficiu pentru intimatii inculpati, B., G., I., M., O., R., R., S., T., U. si P., in suma de cate 400 lei, se va plati din fondul Ministerului Justitiei. Definitiva”.

>>Decizia nr. 431/A/18.12.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala, in dosarul nr. 162/43/2009

Extras din decizie:

„Inalta Curte, analizand sentinta penala apelata, atat prin prisma motivelor de apel invocate de parchet, cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedura penala, apreciaza ca aceasta este legala si temeinica, pentru considerentele ce se vor dezvolta in continuare.

Prealabil analizei motivelor de apel, Inalta Curte constata ca, in cauza, in prima instanta s-a pronuntat o solutie de achitare a inculpatilor, iar D.N.A., fara a propune probe noi (astfel cum a precizat in sedinta publica din data de 19 noiembrie 2014), solicita condamnarea acestora direct in apel (singura cale ordinara de atac), doar prin reinterpretarea aceluiasi probatoriu pe baza caruia instanta de fond a pronuntat achitarea, ceea ce contravine jurisprudentei CEDO in materie (ex. >>Mischie vs. Romania).

1. Intr-o prima critica formulata de parchet se invoca netemeinicia solutiei de achitare a inculpatilor N., S. si B. pentru infractiunile retinute la pct.I din rechizitoriu in legatura cu schimbul de terenuri intre Consiliul Local al Municipiului Reghin si SC B. SRL.

Parchetul sustine ca in mod gresit ar fi retinut prima instanta eroarea de fapt, deoarece inculpatii cunosteau adevaratul proprietar al terenurilor.

In argumentarea acestei sustineri se face trimitere la o serie de acte normative care ar fi relevat 'succesiunea cronologica a entitatilor care au dobandit dreptul de proprietar al terenului in discutie'.

Inalta Curte nu isi insuseste acest argument, intrucat parchetul face referire la acte normative (Legea nr.15/1990, H.G. nr.34/1991, H.G.nr.15/1994, M.Of. nr.558/1998) care contin dispozitii generale si reguli impersonale, or, cata vreme dreptul de proprietate nu era inscris in cartea funciara, acesta nu era opozabil tertilor.

Un alt set de argumente invocate de parchet se refera la faptul ca 'Municipiul Reghin este o localitate relativ mica (cca 33.000 locuitori), cu o suprafata relativ redusa, ce permitea chiar cetatenilor obisnuiti cunoasterea adevaratului proprietar al terenului'.

Nici aceste sustineri nu pot fi luate in considerare, din dosar lipsind orice proba care sa conduca la concluzia ca inculpatii cunosteau adevaratul proprietar, iar in materia dreptului de proprietate nu se poate vorbi de 'lucruri notorii, stiute de oricine', ci doar de inscrierile in cartea funciara, doar acestea putand sta la baza intocmirii actelor notariale.

De altfel, parchetul accepta ca in cauza nu poate fi vorba de infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice (respectiv complicitate la aceasta infractiune), dar solicita direct in apel schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si complicitate la aceasta infractiune, recunoscandu-se ca actele notariale vizau un teren care nu apartine mun. Reghin, dar considerandu-se ca acestea au fost astfel incheiate pentru a prejudicia patrimoniul SC I. SA.

Din aceasta perspectiva, Inalta Curte retine ca fondate argumentele apararii inculpatilor in sensul ca solicitarea parchetului nu reprezinta o solicitare de 'schimbare a incadrarii juridice' ci, in realitate, se schimba chiar cadrul procesual, intrucat urmarirea penala, desfasurarea primului ciclu procesual si toate apararile inculpatilor nu au vizat aceasta fapta, care se presupune ca a vatamat o alta persoana ce nu a fost parte in proces si nici nu a facut plangerea penala pentru aceasta infractiune.

In consecinta, Inalta Curte retine ca solutia primei instante sub acest aspect, aceea de achitare a inculpatilor cu retinerea art.51 (eroarea de fapt, n.r.) Cod penal (anterior), este legala si temeinica.

2. Al doilea motiv de apel se refera la solutia de achitare dispusa pentru infractiunile descrise la pct.II din rechizitoriu vizand vanzarea terenului situat in Reghin, ..., jud. Mures, de catre Consiliul Local al Municipiului Reghin catre SC A. SRL.

Pentru aceasta fapta au fost trimisi in judecata:

1. inculpatul N. - instigare la abuz in serviciu contra intereselor publice, fapta prev. si ped. de art.25 Cod penal, rap. la art.13 din Legea nr.78/2000 modificata, cu referire la art.248 Cod penal, constand in aceea ca in calitate de - primar al Mun. Reghin la data de 29.06.2006, i-a determinat pe consilierii locali prezenti la acea sedinta sa accepte prin H.C.L. nr.83, vanzarea directa a unui teren in suprafata de 5.922 mp, situat in Mun. Reghin, ..., jud. Mures, inscris in C.F. ..., catre SC 'A.' SRL Reghin, acceptandu-se Rapoartele de evaluare depuse de cumparator si cu incalcarea dispozitiilor art.125 alin.2 din Legea nr. 215/2001, potrivit carora 'Vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii' si la un pret subevaluat de 68.055 Euro, pentru ca ulterior sa nu respecte punctul 3 din Hotarare, care prevedea ca: 'Pretul terenului va fi achitat integral la semnarea contractului', aducandu-se astfel un prejudiciu Primariei Mun. Reghin de 20.775 Euro si obtinandu-se astfel pentru SC A. SRL Reghin un avantaj patrimonial'.

2. Inculpatii B., A., B., B., E., G., I., M., O., P., R., R., S., T. si U., pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 modificata, cu referire la alin. 248 Cod penal, constand in aceea ca inculpatii, in calitate de consilieri locali in cadrul Consiliului Local al Mun. Reghin, in exercitarea atributiilor de serviciu, la data de 29.06.2006, fiind determinati de inculpatul N., au fost de acord si au votat prin H.C.L. nr. 83, vanzarea unui teren in suprafata de 5.922 mp, situat in Mun. Reghin, ..., jud. Mures, catre SC A. SRL Reghin, acceptand si Rapoartele de evaluare depuse de cumparator, cu incalcarea dispozitiilor art.125 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, potrivit carora 'Vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii' si la un pret subevaluat de 68.055 Euro, prin aceasta cauzandu-se Primariei Mun. Reghin un prejudiciu de 20.775 Euro, obtinandu-se astfel pentru SC A. SRL Reghin un avantaj patrimonial'.

O prima critica a parchetului se refera la expertiza tehnica de evaluare a imobilelor.

Se invoca o adresa a Ministerului Justitiei din care rezulta ca dupa introducerea in 2007 a specializarii 'evaluarea proprietatii imobiliare', persoanele care aveau calitatea de experti tehnici judiciari in specialitatea 'constructii civile si industriale' dobandeau automat si calitatea de expert evaluator si, prin urmare, se atesta calitatea de expert evaluator a lui P.

P. este expert judiciar, dar nu apare si in lista evaluatorilor autorizati ai ANEVAR care este o asociatie profesionala la nivel national, de utilitate publica, fara scop patrimonial - infiintata in baza Ordonantei Guvernului nr.24/2011 privind unele masuri in domeniul evaluarii bunurilor - aprobata cu modificari prin Legea nr.99/2013.

Evaluatorii autorizati ai ANEVAR nu sunt experti judiciari, acestia din urma fiind numai cei care apar pe lista Ministerului Justitiei.

Nu acesta a fost insa argumentul pentru care instanta de fond a dispus efectuarea unei noi expertize si nici nu ar fi avut de ce sa intereseze acest aspect - daca P. este evaluator autorizat atat timp cat avea calitatea de expert judiciar pe care nu i-a contestat-o nimeni.

Motivarea instantei de fond a constat in urmatoarele:

Expertul P. (f.l39 vol.4 dos.inst.fond) a declarat in instanta ca el este expert in constructii si ca cel care s-a ocupat de evaluarea terenului cand s-a facut raportul de expertiza pentru DNA, a fost un expert evaluator ANEVAR extrajudiciar S., ca toate calculele au fost facute la nivelul anului 2008 si nu al 2006 si ca el si-a insusit calculele facute de evaluatorul ANEVAR - S.

Evaluatorul S. audiat (f.220 vol.5 inst.fond) a aratat ca are calitatea de expert evaluator ANEVAR si ca nu are calitatea de expert judiciar, a aratat ca el a efectuat evaluarea tuturor terenurilor din dosar, ca lucrarea a fost facuta pentru expert P., la solicitarea DNA.

A sustinut ca evaluarea terenurilor a fost facuta in functie de preturile din 2008 fiind posibil ca in 2006 preturile terenurilor sa fi fost altele (f.221).

In raport de declaratiile acestora, instanta de fond a apreciat ca necesara efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare imobile (f.242) de catre Z. Nona expert tehnic judiciar.

Potrivit raportului expertului Z., in 2006 valoarea de piata a terenului din Reghin ... in suprafata de 5.922 mp era de 76.986 E, rezultand o diferenta de 8.931 E in plus fata de valoarea cu care a fost vandut efectiv.

Asa cum rezulta din declaratiile expertilor care au intocmit expertizele anterioare si din raportul de expertiza intocmit in cauza, valoarea terenului nu este certa, ci numai o opinie.

Pretul platit efectiv in urma unei tranzactii spre deosebire de valoare este un element real. Diferenta dintre valoare si pretul platit este cauzata de contextul tranzactiei care nu este niciodata acelasi. (fila 7 vol. 6 dos. Urm. pen.).

Or, in cazul de fata - motiveaza instanta de fond - se constata ca vanzarea terenului s-a realizat in conditii speciale, respectiv contractul de vanzare-cumparare s-a incheiat doar sub conditia executarii din partea SC A. a unor investitii constand in amenajarea zonelor invecinate - in val. de 150.000 Euro, conditie rezolutorie (in situatia nerespectarii angajamentelor din declaratia autentica) care a fost indeplinita de catre societate, fapt ce rezulta din procesul-verbal de receptie a terminarii lucrarilor incheiate la 8.07.2009 si din declaratiile martorilor F. (f.l69 dos. inst. fond vol .4), M. (f.l34 vol. 4 dos. fond) si O.(f.l37 dos. fond vol. 4), iar pretul de vanzare a terenului a fost de 68.055 euro plus TVA.

Ca urmare, in opinia instantei, aceasta investitie chiar daca n-o consideram ca facand parte din pretul terenului, face parte din contract si este considerabila, iar in situatia in care aceasta obligatie nu s-ar fi realizat de catre comparator, se putea rezilia contractul.

De fapt, ce s-a urmarit prin acceptarea acelei declaratii-angajament a fost reabilitarea si amenajarea zonei respective.

In raport de aceste probe, in mod corect instanta de fond a apreciat ca sustinerea din actul de acuzare, vizand vanzarea terenului la un pret subevaluat, nu este reala.

O alta critica a parchetului se refera la normele incalcate de inculpati, respectiv nerespectarea disp. art.125 alin.2 din Legea nr.215/2001, care prevede ca 'vanzarea, concesionarea si inchirierea se face prin licitatie publica, organizata in conditiile legii'. In acelasi sens se considera ca in mod eronat instanta si-a insusit apararea inculpatilor in sensul existentei unei cutume (adica a unor hotarari ale Consiliului local din tara, in anul 2001, in acelasi sens, adica fara respectarea necesitatii organizarii unei licitatii), cutuma ce nu poate justifica incalcarea normelor in vigoare la data adoptarii H.C.L. nr.83/2006.

Inalta Curte retine ca Hotararea nr.83 s-a adoptat la data de 29 iunie 2006, instanta de fond facand, intr-adevar, trimitere la cutuma pentru care s-au depus acte la dosar in sensul efectuarii unor vanzari directe.

Aspectul este, insa, relevant in ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii, iar imprejurarea ca inculpatii au actionat cu buna credinta reiese nu doar din practica juridica administrativa in materia gestionarii patrimoniului public-privat, ci si din faptul ca art.125 din Legea nr.215/2001 invocat de catre parchet a si fost modificat, in sensul crearii posibilitatii juridice a vanzarii directe fara licitatie, prin art.103 din Legea nr.286 din 6 iulie 2006, publicata in M.Of. nr.621 din 18 iulie 2006.

Important de retinut ca proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor la 28 martie 2006, iar Senatul la 29 iunie 2006.

Esential insa este faptul ca in H.C.L. nr.83/29 iunie 2006 nu se specifica nici un termen pentru incheierea contractului, iar contractul de vanzare-cumparare a terenului a fost incheiat si semnat de SC A. SRL, la data de 25 iulie 2006, deci dupa intrarea in vigoare a legii sus-mentionate.

In raport de aceste consideratii, solutia de achitare pronuntata de prima instanta este, de asemenea, legala si temeinica.

3. Cea de-a treia critica a parchetului se refera la fapta descrisa la pct.III din rechizitoriu, pentru care a fost trimis in judecata inculpatul P..

Sunt combatute argumentele instantei in pronuntarea solutiei de achitare, aratandu-se ca inculpatul P. a facut parte din Consiliul de Administratie ce a fixat termenul pana la care sa se depuna oferte ferme, iar acest termen a fost foarte scurt, astfel ca respectarea dreptului la preemtiune a fost una formala.

Nici aceasta critica nu este fondata, Inalta Curte constatand ca si pentru aceasta solutie de achitare parchetul solicita o condamnare direct in calea de atac fara a solicita vreo proba care sa rastoarne situatia retinuta de prima instanta, apeland doar la supozitii si deductii, aratand ca 'respectarea dreptului de preemtiune a fost una formala, aceasta ramanand fara continut, respingerea in 28 aprilie 2006 a ofertelor membrilor cooperatori fiind previzibila'.

Era sarcina parchetului sa probeze ca respectarea dreptului de preemtiune a fost una formala si, nefacand aceasta dovada, instanta a retinut, corect, ca dreptul de preemtiune a fost respectat, iar solutia de achitare este corecta.

4. Ultimul motiv de apel se refera la faptele descrise la pct.IV din rechizitoriu pentru care, de asemenea, s-a dispus o solutie de achitare, fapte ce vizeaza schimbul de imobile intre Consiliul Local al Municipiului Reghin si SC P..

Se argumenteaza ca motivarea instantei porneste de la o premisa gresita, respectiv de la premisa inexistentei unui prejudiciu ca urmare a adresei Consiliului Local al Municipiului Reghin si a alegerii unei anume expertize tehnice de evaluare a imobilelor, dintre cele doua aflate la dosar.

Fara a mai relua aspectele retinute in analiza celui de-al doilea motiv de apel al parchetului privind calitatea de expert evaluator a numitului P., Inalta Curte constata ca si pentru aceasta fapta solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica.

Instanta de fond si-a insusit, in mod argumentat, concluziile raportului de expertiza intocmit de experta Z., iar parchetul putea formula obiectiuni la aceasta expertiza sau putea solicita, chiar si in apel, in conditiile legii, o noua expertiza, lucru pe care, insa, nu l-a facut, marginindu-se a solicita instantei de apel sa aprecieze 'ca fiind relevante si convingatoare concluziile raportului de expertiza efectuata in cursul urmaririi penale', in detrimentul expertizei efectuate in cursul cercetarii judecatoresti.

Pentru considerentele mai sus expuse, Inalta Curte, apreciind ca legala si temeinica hotararea primei instante, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de parchet, conform art.421 pct. 1 lit.b din Codul de procedura penala”.