ABANDON DE FAMILIE – Decizia Curtii de Apel Oradea din 08.11.2017: “S-a stabilit pedeapsa de 10 luni inchisoare in sarcina inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, fapta prevazuta si pedepsita de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal. Respinge apelul Parchetului”

Prin sentinta penala a Judecatoriei (...), in baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedura penala raportat la art. 378 alin. 5 Cod penal si art. 83 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 10 luni inchisoare in sarcina inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, fapta prevazuta si pedepsita de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal. In baza art. 83 alin. (1) Cod penal s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii de 10 luni pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit in conditiile art. 84 Cod penal, de 2 ani. Parchetul a facut apel la aceasta decizie.

Curtea de Apel Oradea a respins la data de 08.11.2017 apelul procurorilor care au solicitat casarea sentintei penale nr. 25 din 24 martie 2017 pronuntate de Judecatoria... ca nelegala, si rejudecand cauza, a se pronunta o hotarare de condamnare a inculpatului (...) (...) la o pedeapsa privativa de libertate, apreciindu-se ca au fost incalcate dispozitiile art. 83 alin.1 lit. c) si alin. II, teza II-a Cod penal, intrucat inculpatul nu si-a dat acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii si s-a sustras de la judecata, stabilindu-se in mod nelegal pedeapsa de 10 luni inchisoare si amanarea executarii acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Minuta Curtii de Apel Oradea:

“In baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, respinge ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria (...), impotriva Sentintei penale nr. 25 din data de 28.03.2017 a Judecatoriei (...), pe care o mentine in totalitate. In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate cu solutionarea apelului parchetului au ramas in sarcina statului”.

Extras din Decizia Curtii de Apel Oradea:

“In motivele de apel inaintate, Parchetul de pe langa Judecatoria (...) a solicitat casarea sentintei penale nr. 25 din 24 martie 2017 pronuntate de Judecatoria (...) ca nelegala si rejudecand cauza, a se pronunta o hotarare de condamnare a inculpatului (...) (...) la o pedeapsa privativa de libertate, apreciindu-se ca au fost incalcate dispozitiile art. 83 alin.1 lit. c) si alin. II, teza II-a Cod penal, intrucat inculpatul nu si-a dat acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii si s-a sustras de la judecata, stabilindu-se in mod nelegal pedeapsa de 10 luni inchisoare si amanarea executarii acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani. De asemenea, se arata ca in mod gresit s-a retinut incidenta dispozitiilor art. 378 alin. 5 Cod penal deoarece din ordinul de plata rezulta ca suma a fost depusa de (...) (...). Plata pensiei de intretinere este o obligatie personala care nu poate fi cedata. Doar in ipoteza in care inculpatul si-ar fi indeplinit obligatiile fata de minor atunci ar fi putut beneficia de o pedeapsa cu suspendarea executarii ei.

Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, atat prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, potrivit dispozitiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedura penala si art. 420 alin. 10 Cod de procedura penala, Curtea a constatat urmatoarele:
Starea de fapt a fost corect retinuta de prima instanta pe baza probelor administrate in cauza. De altfel aceasta nu este contestata prin apelul declarat in cauza.
Astfel, din probatoriul administrat in cauza s-a retinut ca din casatoria dintre inculpatul (...) (...) si (...) a rezultat minorul (...) (...) nascut la data de (...).2010. Casatoria a fost desfacuta prin divort prin sentinta civila nr. 1300/07.10.2011 a Judecatoriei (...). Prin aceeasi hotarare s-a stabilit domiciliul minorului la mama cu obligarea inculpatului la plata unui pensii de intretinere in favoarea acestuia in cuantum de 167 lei/luna incepand cu data de 08.06.2011 si pana la majorat (filele 61-62 dosar urmarire penala). Dupa desfacerea casatoriei, in perioada martie 2012 – 31.05.2012, partile au convietuit, inculpatul contribuind la plata cheltuielilor necesare pentru cresterea si educarea minorului. incepand cu data de 01.06.2012, inculpatul a parasit locuinta comuna si nu a achitat nici o suma de bani pentru intretinerea minorului, motiv pentru care la data de 22.10.2012, reprezentanta persoanei vatamate a formulat plangere prealabila impotriva acestuia pentru infractiunea de abandon de familie. Dupa sesizarea organelor judiciare, inculpatul a achitat suma de 500 lei, fapt confirmat de reprezentanta persoanei vatamate prin declaratia data in data de 09.08.2013. Dupa sesizarea instantei, inculpatul a achitat suma de 12.500 lei reprezentand contravaloarea alocatiei pe perioada 2011-2016 (fila 16 dosar fond).
Incadrarea juridica este corecta, fapta inculpatului constituie infractiunea de abandon de familie. Astfel, sub aspectul tipicitatii obiective exista o neplata a pensiei de intretinere stabilita prin hotarare judecatoreasca (sentinta civila nr. 1300/2011 a Judecatoriei (...) in favoarea minorului (...) (...) incepand cu data de 01.06.2012. Faptul neplatii rezulta din declaratiile reprezentantei persoanei vatamate coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului.
Sub aspectul tipicitatii subiective, probatiunea administrata in cauza demonstreaza ca inculpatul a actionat cu rea credinta. Aceasta presupune ca persoana obligata la plata pensiei are posibilitatea de a o efectua, insa refuza sa o faca. Astfel, inculpatul este apt de munca si chiar a fost angajat in perioada 02.04.2012 – 01.06.2012, contractul de munca incetand prin acordul partilor. Ulterior inculpatul a fost angajat incepand cu data de 15.10.2013 in baza unui contract pe durata determinata la SC (...) SRL. in consecinta, asa cum a retinut si instanta de fond, inculpatul a realizat venituri, incetarea primului contract de munca este consecinta manifestarii sale de vointa. Prin urmare, acesta avea sau ar fi putut avea mijloacele materiale necesare platii pensiei de intretinere”.

>>Decizia Curtii de Apel Oradea