1 MILION EURO DAUNE MORALE PENTRU PREJUDICIU CORPORAL – ICCJ, decizia nr. 1827/11.06.2014, cauza Georgiana Elena Ghegeliu vs. CNADNR: "Decizia din apel a fost pronuntata cu nesocotirea limitelor devolutiunii si a dispozitiilor art. 295 CPC, care circumscriu efectul devolutiv la aspecte decurgand din cererea de apel". Prescriptia extinctiva nu curge impotriva celui care nu poate actiona

Prin decizia civila nr. 1827/11.06.2014, ICCJ-Sectia a I-a civila a admis recursul reclamantei Georgiana Elena Ghegeliu impotriva deciziei civile nr. 301/27.11.2013 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, obligand parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. sa plateasca 1 milion euro daune morale pentru prejudiciul corporal suferit de reclamanta in urma unui accident rutier, cuantum stabilit prin sentinta civila nr. 830/12.04.2013 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a civila.

>>Decizia nr. 1827/11.06.2014 pronuntata de ICCJ-Sectia a I-a civila, in dosarul nr. 11318/3/2012

Reclamanta Georgiana Elena Ghegeliu a initiat actiune in raspundere delictuala impotriva CNADNR dupa ce si-a pierdut bratul drept in urma unui accident rutier produs prin coliziunea autoturismului in care se afla cu o balustrada metalica montata neregulamentar pe DN 13. Prima instanta a obligat parata CNADNR sa plateasca 1 milion euro daune morale, suma redusa la 200.000 euro prin admiterea apelului paratei. Instanta de recurs a constatat ca instanta de apel a redus cuantumul daunelor in afara limitelor investirii: "Decizia din apel a fost pronuntata cu nesocotirea limitelor devolutiunii si a dispozitiilor art. 295 CPC, care circumscriu efectul devolutiv la aspecte decurgand din cererea de apel - cu rezerva identificarii unor motive de ordine publica, ce pot fi invocate si din oficiu (...) contestand existenta faptei ilicite, parata afirma in recurs ca raportul de expertiza intocmit la doi ani de la producerea evenimentului, nu a putut consemna situatia parapetului de la momentul accidentului, acesta 'fiind distrus urmare altor evenimente rutiere'. In felul acesta, recurenta isi invoca in realitate propria culpa, indicand ca in zona s-ar fi produs si alte evenimente rutiere, si tinde, printr-o simpla afirmatie, sa conteste concluziile unui raport de expertiza conform caruia 'accidentul se putea evita daca elementele de siguranta erau in stare reparata si nu creau pericole, raspunzator fiind administratorul de drumuri care in cei doi ani nu a reparat parapetul, fiind un real pericol si astazi pentru traficul rutier'".

Decizia nr. 1827/11.06.2014. Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia a I-a civila, Completul de 3 judecatori

pres. Adina NICOLAE

jud. Lavinia DASCALU

jud. Simona Lala CRISTESCU

Obiectul dosarului: actiune in raspundere delictuala.

Solutia: "Admite recursul declarat de reclamanta Ghegeliu E. Georgiana-Elena impotriva deciziei nr. 301 A din 27 noiembrie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, pe care o modifica, in sensul ca respinge apelul, ca nefondat. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov impotriva aceleiasi decizii. Irevocabila".

Extras din decizie:

"Astfel, admitand apelul paratei si schimband sentinta tribunalului, instanta de apel a procedat la rejudecarea cauzei sub aspectul daunelor morale, dispunand o admitere in parte a cererii reclamantei, in afara limitelor investirii sale.

Aceasta, in conditiile in care, prin apelul exercitat in cauza, C.N.A.D.N.R. SA a criticat sentinta primei instante (separat de chestiunile formale vizand timbrajul si prescriptia extinctiva) in ce priveste dezlegarea data fondului raportului juridic, sustinand ca suma acordata cu titlu de daune morale 'este exagerat de mare, intrucat nu s-a retinut vinovatia paratei, iar suma ar urma sa fie achitata de la bugetul de stat', solicitand, in consecinta, respingerea actiunii si exonerarea sa de plata sumei de 1.000.000 euro.

Investita cu asemenea critici, instanta de apel avea de analizat daca exista, intr-adevar, vinovatia paratei, ca element al raspunderii civile delictuale si in ce masura aceasta forma a raspunderii juridice ar fi influentata de imprejurarea ca plata sumelor s-ar face din bugetul de stat.

Sustinand ca suma la plata careia a fost obligata 'este exagerat de mare', apelanta nu a dezvoltat critici care sa justifice o redimensionare a cuantumului acestora, ci a pretins, in realitate, lipsa raspunderii si, drept consecinta, exonerarea de plata, pentru ca ii lipseste vinovatia si, suplimentar, ar fi grevat bugetul statului.

Procedand la judecata apelului pe aceste aspecte, instanta a constatat ca vinovatia paratei exista, ca si celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale, asa incat parata nu poate fi exonerata de plata.

Celalalt aspect, vizand plata sumei de la bugetul statului, a fost gasit ca lipsit de relevanta din perspectiva regulilor care guverneaza materia raspunderii civile delictuale.

Or, gasind ca avand caracter nefondat singurele critici ale apelantei care, in opinia acesteia, ar fi exonerat-o de raspunderea pentru prejudiciul pretins de reclamanta, solutia care se impunea era aceea a confirmarii sentintei de prima instanta si, deci, respingerea apelului.

Cu toate acestea, nesocotind regulile devolutiunii (tantum devolutum quantum apellatum), instanta de apel a procedat la o noua judecata, in afara limitelor investirii sale si a dispozitiilor art. 295 CPC. Astfel, toata analiza pe care o face instanta de apel, in legatura cu traumele fizice si psihice pe care le-a incercat reclamanta, limitarea posibilitatii de a desfasura activitati cotidiene, dar in acelasi timp, existenta unei posibilitati de deplasare autonoma, accesul la o activitate profesionala care, desi limitat, presupunand o activitate suplimentara, totusi, nu ar echivala cu o ingradire totala a acestei posibilitati, este rezultatul unor aprecieri proprii care nu corespund si nu aduc raspuns unor critici care sa o fi investit in acest sens.

La fel, considerentele vizand raportul de proportionalitate si rezonabilitate, cele privind imbogatirea fara justa cauza nu aduc dezlegare unor motive de apel, fiind in afara limitelor devolutiunii si a dezbaterii contradictorii a partilor.

Or, asa cum corect a aratat recurenta-reclamanta, daca ar fi identificat motive de ordine publica, pe baza carora sa procedeze, in afara motivelor de apel ale partii, la dimensionarea cuantumului despagubirilor, instanta avea obligatia sa le supuna discutiei contradictorii in cadrul procedurii judiciare orale, pentru a putea apoi sa faca obiectul propriei analize.

Neprocedand de aceasta maniera, instanta a nesocotit dispozitiile art. 295 CPC, aducand in dezlegarea jurisdictionala a litigiului, direct in considerentele deciziei, aspecte care depasesc limitele cererii de apel si, de asemenea, a incalcat principiul contradictorialitatii dezbaterilor (inclusiv al dreptului de aparare, in conditiile in care reclamanta a fost in imposibilitate de a-si exprima pozitia fata de argumente ale instantei care nu raspund unor critici din apel)".