1 decembrie 2015 – Invitatie la normalitate

Ziua Nationala a Romaniei este sarbatoarea unui ideal implinit. Noi avem tara pe care au visat-o bunicii nostri. Iar noi trebuie sa avem responsabilitatea acestui vis implinit!

Astazi, trebuie sa lasam deoparte tragediile fara pereche, inca sangerande, astazi trebuie sa depasim egoismul: "eul" personal devine, transfigurat "noi". Noi – romanii. In 1918, noi am respirat la unison avand un singur crez: dorinta mare si simpla de unire cu tara. Acest unic gand tumultos a rascolit populatia pornind-o sub sugestia unui vis secular spre cetatea lui Mihai Viteazul. Niciun spirit de detaliu, nicio nota de tanguiala nu a tulburat luminosul extrem de constiinta populara, care a imbogatit cu o pagina, cu adevarat glorioasa, trecutul nostru zbuciumat. Alba Iulia trebuie sa ramana pentru copiii nostri, si pentru copiii copiilor nostri, ca un loc de pelerinaj la Cetatea Natiunii Romane unde sa poata respira o farama de istorie, sa fie mandri ca sunt romani si sa inteleaga sacrificiile strabuniilor.

Din pacate, gustul pentru rememorari istorice nu e foarte dezvoltat la generatiile tinere. Fiecare generatie isi traieste timpul ei si are proiectele ei de viitor, insa intotdeauna proiectele de viitor ale fiecarei generatii, indiferent de timpul istoric trait, depind si de demnitatea apartenentei la neam, la teritoriu, la limba comuna. Trebuie sa ne intoarcem cu inima in trecut. Anul 1918 a fost un an de implinire majora a Romaniei, un an de scadenta istorica si de speranta. A fost anul nostru si al afirmarii noastre.

Romania anului 2015 este rezultatul unei istorii recente fluctuante. Cu mare regret in suflet, spun ca asistam la delirul si salbaticirea unei parti a clasei politice romanesti, la abandonarea simbolurilor si legaturilor cu sufletul neamului nostru. La moment aniversar ca acesta, in care ne regasim acum, principala preocupare a fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie aceea de intoarcere la normalitate prin a ne recupera bucuria de a fi romani si de a regasi umanitatea chiar in adancul fiintei noastre nationale.

Cu toate acestea, exista si romani si popor roman si sentiment national – aceasta legatura la care faceam referire mai sus. Aceste concepte nu pot fi suprimate (desi pot fi puternic deformate), astfel incat nu mai ramane decat ca fiecare sa aiba grija de propria legatura cu esenta poporului sau, si, nu neaparat obligatoriu, dar deosebit de important, de cele ale altora – caci asemenea unui doctor care isi concentreaza toata cunoasterea si puterea pentru a ameliora sanatatea pacientilor, tot asa un cetatean trebuie sa urmareasca, in felul sau, ameliorarea sanatatii propriului popor.

Fara nicio urma de indoiala stiu ca un roman isi intelege, cunoaste si iubeste neamul, nu printr-o depasire a realitatii sale, printr-o coborare undeva in substratul pur uman al personalitatii sale, ci ramanand roman.

La ceas aniversar, spun La multi ani Romania! La multi ani romani! Si pastrati-va speranta.

Avocat Dr. Ioan CHELARU – Senator PSD

Vicepresedinte al Senatului